din sânge și tină

încă mai păstrăm steaguri rupte întunecate de vreme încă mai credem în soare sânge și tină apoi au început sa moară precum frunzele odată cu trecerea anilor uciși de același dușman... am rămas mai puțini stăm de pază zile în șir pierduți în liniște... mânjiți cu sânge și tină ne vom ridica din nou până la soare în zilele senine vântul va dezmierda steaguri noi, încă ude...