în bătaia vântului

o toamnă subliminală infestează pielea frunzelor care invocă o lume demult apusă... răpusă... cu o lovitură și un țipăt... târâți în viață în ciuda împotrivirilor noastre ne-am uitat de mult rănile și mărșăluim încă o dată sub steaguri negre înmuiate în roșul sângelui prizonierilor... pe cei pe care nu i-a răpus foametea i-a amuțit ciuma... pe restul i-am atârnat în bătaia vântului și acum se zvârcolesc asemeni frunzelor... să-și numere morții dară... *** și în tot acest timp îmi răsună în timpane urletul lui Unig în vreme ce se împodobea în culorile războiului.... \'save who will\'