Raul Huluban

pentru mine e interesant sa te citesc, intelegand reflectarea interiorului tau in haiku, iar partea care se inalta de acolo, naste poezie. totusi un sfat: nu scrie fragmentat, scrie invaluita in sentiment, controleaza sentimentul. nu il imparti/delimita, pentru a crea imagini. daca transmiti puternic, nu ai nevoie de a delimita poezia. si ideea de \"nu erai\" trebuie sa vina de la sine, trebuie sa se nasca, trebuie sa o sugerezi, sa o patrunda cel care citeste, nu trebuie sa i-o dai pe tava.

cu drag,
Aprilie

strofa intai o consider cea mai reusita, are un parfum aparte, este in sine insasi o esenta, un poem intr-un poem. remarc si ultima stofa, iar cea mediana, sincer, nu imi spune multe, dar emotia exista, frumosul si dorinta este prezenta.

cu drag,
Aprilie

un zbor diferit decat cel oniric, unde singura tradare e cea a ingerilor din ultimul vers. albastru respinge unsor ideea de zbor, lasand liniste si infinit in loc de miscare. un zbor linistit.

cu o cafea,
Aprilie

off topic

poza aceea lasa un aer de sine, de patrundere, indiferent ce ascunde acel sine: un vis, un ne-vis, o durere, o gandire mulrt mai profunda... ceva aparte, o farama din tine. privindu-ti poza, asta am vazut (si multe altele). asta pentru a nu interpreta gresit gestul meu de a admira acea poza.

imi cer scuze inca o data. era prea frumos omul din poza privind... si acum ma intreb spre ce si unde...

Aprilie

off topic

am citit cateva din textele, motiv pentru care ti-am si lasat comentariul de mai devreme (daca nu mi-ar fi placut, nu as fi lasat nici o vorba). aprecieri voi face curand textelelor tale (gandidu-ma ca vei aprecia sinceritatea si poate subiectivismul, caci niciodata nu comentez decat ce am trait cititnd un text).

\"cafeaua\" mi-e doar o exprimare. e ceva mult prea specific mie. un motiv de poezie, pana si de meditatie. vroiam sa schimbam doua vorbe, nimic mai mult. am vazut ca esti din bacau si nu cunosc pe nimeni de acolo iar in plus poetul meu preferat e Bacovia. pur si simplu doream sa vad daca s-a pierdut \"violetul\" orasului sau daca e asa, si iti mai marturisesc ca m-am uitat vreo cateva minute la poza ta de pe pagina de autor. nu am avut nici un alt fel de intentie, fii linistita. imi cer scuze pentru deranj. data viitoare voi comenta strict pe text (daca va fi o data viitoare, nu vreau sa fiu antipatic cuiva).

iti doresc clipe frumoase pe acest site cum am primit si eu la randul meu, dar acum nu mai e nici una. iti doresc sa cresti ca si gandire si profunzime prin versuri.

cu ganduri bune si sincere,
Aprilie

mi-e teama sa incerc o interpretare a textului tau, sau sa tulbur apele din fotografie. mi-e teama ca randurile sa nu fie un vis, ci o gandire a subconstientului. daca doresti, tare mi-ar placea sa stam la o cafea pe yahoo messenger. uite id-ul meu: raul_huluban.

cu o cafea,
Aprilie

primul imi sterge zapada din ochi de esenta, al doilea imi arata tabloul adevarat, iar ultimul lasa tacerea peste corpul meu. imi place cum privesti, cum sugerezi.

uite, steluta nu iti pot da.. accepti o cafea?
Aprilie

imi imaginez sau traiesc in lumea omului de umbre fara timp. nu imi dau seama exact de ce resping existenta timpului acolo, dar traind in prima ta strofa, mi-as dori sa nu existe ultimul vers, sau poate sa fie sugerat altfel. sunt de ajuns ultimele versuri din strofele urmatoare, desi fiecare separat si apoi colectiv alcatuiesc acea idee.. parca vad o umbra fara timp, un sat de umbre fara timp..

scuza-mi te rog indrazneala. mi-a placut si nu am rezistat..

cu o cafea,
Aprilie

un poem nascut din inima dorinda, versuri scrise de degete visatoare, arzande. am tremurat in prima strofa si am clocotit cu tine in cea de-a doua. frumoasa dorinta, ca gravitate nediluata, expusa puternic.
ai putea renunta la atatea virgule, sa lasi cititorul sa se modeleze dupa poemul tau, sa respire propriu, cum doreste el sa simta poemul. parca ultima strofa se indeparteaza putin de tema si ca transmiterea puternica de la inceput, dar e un poem pe care l-am trait.. doresc a ma reindragosti si eu..

cu o cafea,
Aprilie

imi era dor de scrierile tale si uite ca sunt rasplatit. un poem tacut, in care aerul eului liric este unul tacut, care cerne cuvintele din condei apasate de noapte si de ochi \"nespus de tristi\". final in modul tau caracteristic care surprinde, care spune dar si tace..

cu drag,
Aprilie

dragoste \"sub ape\", iubire asteptanda, dorinda.. cata armonie intre impletirea de sentimente si chemari, intre ea si el, intre mare si ei..
lumina, noapte, soapte, dorinte, asteptari, palme, urme, luna, saruturi, ape de inimi, marea.......

cu o cafea,
Aprilie

pentru mine este util, pentru voi inestetic. chiar nu am gasit nici un cuvant reprezentativ. daca ma gandesc, mai bine il numeam off topic. acest text e trecut la personale si singura care s-ar putea supara ar fi autoarea. daca te-am suparat pe tine imi cer scuze, nu aceasta a fost intentia mea. sentimentele au fost de vina. ele au rapus lacrimi si indirect si puncte..

imi cer scuze, nu se va mai repeta, Alina.

cafeaua are atat de multa savoare in septembrie.. in aerul tomnatic, afara, intre copaci..
voi veni in septembrie sa iti fac o cafea. pe 17 il vizitez pe Bacovia, iar pe 27 trec pe la tine..

cu o cafea,
Aprilie

am pierdut si eu inger.. era frumos.. suferea si nu ma lasa sa vad ca o face. ma iubea cu toata durerea lui si incerca sa puna lumina pe fata mea, desi nu reusea. azi nu mai e langa mine. e in cer.. dar.. a lasat atatea in urma lui.. desi cele mai multe au fost dureri, a presarat si flori.. ramane sa mai scriu cateva versuri si sa mai intalnesc cativa oameni, apoi voi pleca si eu, la el! nu mai suport lumea asta.

vegheaza asupra ta, ela. asculta cerul cum o faci cu marea!
tot mai trist, dar langa tine,
Aprilie

uite.. nu vreau sa tulbur marea din tine, vreau numai sa iti spun ca multi au trecut prin ce ai trecut tu. inclusiv eu. inca ceva ce nu voi mai spune niciodata, nimanui!! acel inger plecat, acel om minunat, desi suferind, mi-a luminat calea si o face in continuare. daca nu as crede in el, nu as avea nimic. e singura realitate (daca exista una) din viata mea. crezand in acel inger, oricat ar fi de greu, oricat de mare ar fi golul si durerea din mine.. tot el o mai ia. tot el imi face marea mai linistita, marea copilului care urla in el sub nuc.. nu esti singura ela, crede in el..

azi, cu lacrimi langa tine, eu, cel de sub nuc, asteptand luna lui april cu o cafea.. vrei sa fie si cafeaua ta, ela?

trist,
Aprilie

o muzicalitate care curge, imi imbie trupul doritor de sani ca dpua flori de nufar. lin cant in versuri, sani cu parfum de adancire a sinelui, a frumosului, detasat de urma femeii...

cu drag,
Aprilie

un poem frumos si interesant, intr-o lume ca o frunza. parca am gasit o frunza colectiva. poate vei scrie si despre o frunza singuratica...

cu drag,
Aprilie

am ramas umplut de mirosul caisilor..... de imaginea lor...... de merii ce odinioara ii veneram..... acum, dupa ce te-am citit, imi doresc sa raman sub nucul meu batran si sa vorbesc cu el, unde nu exista nici lume, nici probleme, nici dureri. totul sa fie o umbra racoroasa si un copil frumos intr-o amiaza de Aprilie........

ti-ai plimbat merii prin parul meu........ o mare de meri:)........


cu drag,
Aprilie

florin, eu sunt printre cei veniti de curand. mai exact de 3 luni ma aflu printre voi. am cunoscut exact ieri frumusetea sentimentului de a avea in mana volumul unui om pe care il apreciezi, comentezi si citesti aici. este primul volum semnat Ioan Peia - \"Cantece de dragoste si pierzanie\". a avea un volum de la un prieten a carui scriitura o iubesti e ceva minunat. nu am gasit printre randurile tale mentionat volumul sau, de aceea iti scriu. poate il urmaresti si tu si ai dori sa ai volumul sau in biblioteca ta.

cu drag,
Raul

\"unde nu este moarte nu este nici viata\" zicea un poet de-al nostru dar am uitat cine.