Dorinta

un poem nascut din inima dorinda, versuri scrise de degete visatoare, arzande. am tremurat in prima strofa si am clocotit cu tine in cea de-a doua. frumoasa dorinta, ca gravitate nediluata, expusa puternic.
ai putea renunta la atatea virgule, sa lasi cititorul sa se modeleze dupa poemul tau, sa respire propriu, cum doreste el sa simta poemul. parca ultima strofa se indeparteaza putin de tema si ca transmiterea puternica de la inceput, dar e un poem pe care l-am trait.. doresc a ma reindragosti si eu..

cu o cafea,
Aprilie

iti multumesc Raul pentru ca mi-ai luat jumatate din durere , ajutandu-ma sa iubesc versul .... Make a deal : tu te indragostesti si eu , beau cafea de Aprilie in ... Februarie :)

Obosit de căutarea
Unui loc căruia să-i spun “Acasă”,
Am ales compromisul.
Mi-am stabilit un domiciliu universal
Cu o adresă inexistentă
Fără căsuță poștală ori ferestre.
Singurul gardian de care am nevoie sunt
Două porți grele, aspre
La care nici măcar eu nu am chei.

Am construit și un drumeag de acces,
Șerpuitor printre capcane înfricoșătoare
și orașe deșerte
Ce odată erau vii, locuite de himere.

Himerele au murit demult,
Luând cu ele adierea vântului, apele curgătoare,
Soarele și Luna, codrii și cocorii.

Acum știu că ei nu vor mai reveni,
Acum că himerele s-au stins.
Dar aștept ca somnu-mi sterp
În dormitorul meu decorat în marmură gri
Să fie spulberat de vuietul încă neștiut
Al supunerii încremenitelor porți
În fața celei ce-a știut să rostească
Cuvinte magice.

Cheile....ia vezi tu cine le are, trebuie sa le fi luat cineva....
Da-mi obrazul sa te sarut Daniel}{

As vrea sa nu ratacesc drumul
sa nu aflu atata durere
cat plans in mine se scurge
de dorul iubirii din noi.

A treia strofa rupe ritmul primelor doua, precum si ideea exprimata in acestea.Dorinta si ruga...Apoi nevoia de doi,alaturi.Trebuie o legatura intre ele,ori modificata cea de a treia...sau primele doua(?)..:))
Tu stii...
Eu am pus a treia strofa asa cum am vazut eu continuarea, toate astea neinsemnand ca n-am inteles mesajele autorului.
Tego

Multumesc Tego, si de trecere si de sugestie...poezia ramane asa, stie ea de ce:), am un pupacel si pt. tine}{

Cheile le are cineva, într-adevăr. Nu le-a luat, i-au fost date. Va trebui însă, să le încerce, până le va găsi pe cele potrivite.

Lory, multumesc pentru incurajare!Vrem nu vrem si ei sunt ai nostri! ce ne-am face fara iubire?????
Un 1 martie frumos plin de flori si poezii!

Multumesc Roxy, si fie ca iubirea sa fie mereu in viata ta!
..ai dreptate, vrem nu vrem si ei sunt ai nostri:)), bata-i norocu`!

O poezie extraordinara in care iubirea nu poate sa se piarda din cauza dorintei de a iubi la infinit.

Iubirea...iubirea...sunt abia la inceput de drum , de viata, de iubire, si mi-e frica sa ma gandesc ce mult mai am de invatat.Multumesc frumos de vorbele tale, si de trecere.
cu drag-Lory