Poveste cu poveste în poveste chibrituri și bunică

pana la linia punctata avem un exemplu superb de coerenta si acordare a stilului cu continutul.

poate e doar fixul meu in legatura cu omogenitatea, insa lipirea partii a doua parca strica vraja

Sunt atit de bucuros ca pot sa explic. Asa voiam sa fie rupta. Pentru ca e o distanta enorma intre cele doua discursuri.
In prima , poetul nu poate sa ii raspunda fetitei. E ca un vis in care ai falcile inclestate.
Au trebuit o suta si mai bine de ani pentru acest raspuns pentru fetita.

Dar poate merge si fara el, am sa ma mai gindesc.

Cred ca am inteles cam care a fost gandul acestei poezii (lasand insa la o parte dedicatia, in privinta careia ma recunosc nestiutor).

Si e o idee interesanta, recunosc.

Dar ca realizare... hai sa zicem ca se putea mai mult. In ambele parti.

Pe curand.

:(

Ma stramb la mine. Sunt obosit. Pa!

Mda. Iata un text fericit despre o situatie nefericita.
Imi aduce aminte de bancul preferat al lui Nichita, care se termina cu... \"domnisoara, in fond si la urma urmelor e visul dumneavoastra\".
Mi se pare riscanta ideea de a transforma fetita cu chibriturile in baietelul cu poeziile. Ma gandesc ce or sa spuna Andersenii. Nu degeaba or fi aprins luminile, a neliniste indiferenta, spre finalul partii de mijloc.
Dar ce ar fi poezia fara riscuri. Agentii de asigurare, vor zice, sau, daca citesc mai bine, au spus deja, ca textul ar trebui restructurat... probabil pentru mai multa siguranta. Ei bine, Nexus, parerea mea, nu ca ar conta, este sa continui sa scrii fara polite de asigurare. In fond si la urma urmelor, sufletele zboara si se intorc dupa sufletul lor, pana cand gasesc sensul poeziei inalte. Si atunci ne despartim de cuvinte si ne ridicam vibratia poetica pana la cer.
Ultima parte mi se pare ca pune lucrurile la punct. E clar ca autorul iubeste angelic si carnal deopotriva si se complace, inclusiv la nivelul vibratiei artistice, in treceri de arcus peste coardele angoaselor omenesti. Mama ce pofta de viata are omul de la capatul condeiului. In versurile astea poti citi ca in Tarotul din Marsilia.

Adormim si trezim iubirile din noi...cu acea naivitate infantila, care naste in noi tentatia de a ne transfigura in personajele altor povesti ...Un adevar spus intr-o forma atat de poetica !
Partea a doua o vad ca pe un epilog...ar putea servi si dret motto...
MI-A PLACUUUUT !

Am o seara inainte in care mama mea - copila fiind - trecxea uitandu-se in casele oamenilor si visand la caldura ei in sarbatori...si dupa o sapca de invatari si luptari ma asteapta si azi - parca s-a micsorat in ultima vreme - sa-mi faca ceva prajituri si schnitzele sa le duc la mine, acolo departe - nici macar nu-si poate imagina - ca de la blestematul ala de picior de-abia se mai poate misca - sa nu cumva sa rabd foame pe unde oi umbla...In curand au sa-i ingehte mainile si-au sa i se imprastie chibriturile undeva prin zapada...Mi-a dat Dumnezeu echilibrul si mi-a dat si ea Paraclisul Maicii Domnului cu textul ala de-i spuneam eu sa nu-l mai aud vreodata...Nici lumanarile nu ard cand plangi pe ele...nici lumanarile...

Se da ingerul care vinde chibrituri in cer pentru toate mamele obosite...

########################

Am un sentiment straniu
Ascutit si lung
Cum ca ma asteapta
Moartea
Pe bune...