Legenda

... ma cutremur cu tine... si mi se topesc aripile de ceara intr-o primavara cu soare prea mult si necunoscut!
Si de-un an voios ma rog prea frumos tu sa ne mai scrii, aripi sa ne fii, aripi sidefii de sorti si copii si de-amestecare intr-o lume mare!

Si visam ca soarele nu mai topeste aripi de ceara.
Mi-e neclar cu cine te amesteci si daca asta nu e vreo ireverentioasa exprimare.
Titlul nu-mi place. Mi se pare aruncat la sfarsit fara prea multa stoarcere de creieri.
Oricum repetarea in fiecare din noi a sacrificiului creator impresioneaza mereu, mai ales ca legea lui este constrangatoare in ciuda oricarui vis.