radu stefanescu

un "audit" extern cred ca e preferabil acestui sistem de vot popular.
un juriu din 3 nume recunoscute, libere de orice obligatii si/sau simpatii agonice - sunt multe asemenea care n-au filiatii in zona, ar trebui incercat.
atata vreme cat secretul dialogului pe mail e garantat de constitutie, cine va putea demonstra ca x n-a votat y cu buna credinta? formula "vot suspicios" e ambigua, alunecoasa si va genera discutii, posibil circ...

un text reusit, probabil, de recomandat - cu doua carcoteli... as schimba academicul "inadecvat" cu "nepotrivit" si "piețe publice pline cu zeci de porumbei" cu "piețe cu porumbei" (piata e publica, si zecile sunt sute, detalii inutile). citit si recitit cu placere, ioana

domnule, faptul ca v-ati simtit flatat citindu-mi comentariul e nimic pe langa regretul pe care-l simt cand imi amintesc ca, probabil din cauza tristei si agitatei mele copilarii, n-am dat curs numeroaselor dvs invitatii dvs pe linkedin si restul. cand un autor de anvergura dvs. ne ofera lecturii poeme atat de rascolitoare, care nu numai ca transporta, dar si lovesc cu o deosebita forta de transmitere, presupun ca orice alt gen de feedback, in afara celui insotit de steluta, ar trebui evaluat ca o tentativa de suicid, si trecut rapid la offtopic. pun astfel doar pe seama nervilor mica dvs. inexactitate gramaticala din "va dat cu rest la numaratoare" si promit ca de azi incolo o sa va admir in tacere. va ofer asadar ultimul cuvant si va urez o zi cat mai buna posibil, s-auzim de bine!

d-le Cretu, eu unul n-am reusit sa deslusesc un tablou coerent in abracadabra metaforelor dvs; de la "duzii in floarea" (sic) si zeii beti de lumina si de crini, la morile de fier ce nasc ninsori si anotimpul ce ninge (sic), trecand prin arbori cazuti si focuri zodiacale, intr-un haos stilistic bizar, travaliul dvs descriptiv mitraliaza toate starile si fenomenele naturii. sa ma iertati, dar versuri greoaie, simboluri destinate probabil numai apropiatilor, precum "prin vine îmi curg mărfare și aprozi și sulf și floarea albastră" mie nu-mi spun nimic. intre "vântul să adie în șoapte" (cum altfel) pana la "clopotele sună sparte a spaimă și a frică de moarte" (spaima-frica) ma consolez doar cu versul al treilea.

foarte slab, corectati "kitch" (kitsch), scoateti punctele de suspensie (sunt un simptom al neputintei) inseninati-va, si spuneti in cuvinte simple ce-aveti de spus, fara sa mai torturati biata limba romana (părere îndoită, vigilentă, aproape ascetizată, vene ingrate masochiste, etc)

vorba dvs, festina lente

p.s. iar engleza in titlu merge aici ca un ardei iute infipt intr-o savarina

de data asta m-ati deceptionat, poemul se putea termina lejer dupa primele doua versuri, restul sucomband incolor la nivelul expresiei poetice, din lipsa de tehnica, de mijloace, de inspiratie, nu stiu. de ex "secvențe de culori care se sting și se aprind", "vibrațiile vor urca", etc
as corecta "în buclă_ca"

pentru o curgere (în opinia mea) mai firească, aș renunța la repetițiile cu efect stilistic gropile/țărâna/hrană; apoi aș schimba "spunea un om " cu "spunea cineva" și ea mă lasă_să o mușc" cu "și ea mă-ngăduie s-o mușc"; în rest, subscriu antevorbitorului...

si eu va multumesc ca m-ati luat in serios.
p.s. ati gresit anul, era poate prin 2008-2009, in 2006 nu scriam, nu citeam, nu nimic... oricum, nu-mi amintesc sa fi fost asa indraznet pe vremea aia...
toate bune

razgandit, era mai sexy cu "stoarsa" acolo... cine mai stie

m-ati convins...
p.s ce nu pricep e " întru în alt tub", v-as mai propune sa scoateti "stoarsa" din versul 2

domnule Valeriu, exprimarea "umblu triumfalist cu Moartea-n dinți ca o cățea purtându-și puii la adăpost" e carpita rau. in primul rand e necesar "triumfal", pentru ca aici i-ati atribuit o functie adverbiala - in limba romana, "triumfalist" e numai adjectiv, se spune "mars triumfal", nu "mars triumfalist"; in al doilea rand, "purtându-și puii la adăpost" suna mult mai firesc "ducându-și puii la adăpost"; in al treilea rand, o catea care-si duce puii la adapost se teme, iar teama n-are nimic in comun cu victoria, decat intr-o maxima celebra, pe care n-o mai citez.

strofa 3 n-am inteles-o, ati dat, n-ati dat, ati fi dat sau nu bani cersetorilor?

trebuie sa decideti intre:

a) "umblu triumfalist cu Moartea-n dinți"
b) "lepăd măselele una câte una/fir ariadnei/să nu mă piardă din ochi Moartea"
c) "mă fălesc precum florile din plastic/cu dinții mei impecabili/strânși cu infernală forță/de fusta Morții" altfel confuzia e totala, aveti dinti sau nu, cine de cine fuge, cine pe cine strange, care fusta, unde e moartea, etc...

"merituoși/din punct de vedere politic/politically correct" este cumplit de explicativ, inutil, sablonard

"generații impetuase unui sacrificiu procent/fiindcă au murit în revoluții absurde" e 100% neinteligibil (corectati "impetuase")

nu ma mai lungesc - dupa parerea mea, intre "mi-ai da cu var stârvul" pana la "mă cac pe mine de frică" (o trivialitate inutila), ar trebui sa reveniti serios pe text

domnule RR, ideile dvs sunt generoase, dar am cateva nedumeriri:
ce credeti ca aduce esential nou "renuntare" in raport cu "blazare"?
aceeasi intrebare pentru sine/eu, afecte/emotii, marketuri/piete, curajos/temerar
nu vi se pare ca "ondulatorii" e folosit impropriu? ganditi-va bine.
mi-ati putea explica cum stoarce poezia esenta din spiritele pamantului?
"stele luminiscente" - mai era necesar "luminiscente"?
in fine, cine e arhitectul liric, si ce rost mai are sa construiasca poduri peste apa in care poetul se descurca, inteleg, cu vitejie?

altfel, cu prieteneasca intelegere

un cititor

domnule, esti bun, nu zic nu, dar daca textele tale aduc un plus de etc acestui site, eu vin in interstitii cu taceri semnificative, care le dau ritm si le pun in valoare prin contrast. ma rog, faptul ca n-au nevoie de aprobare le face sa treaca neobservate, dar ce s-ar face muzica sferelor fara tacerea de nepatruns a cerului? te gandisi? ce s-ar face catodul fara anod, ar mai sti electronii aia unde sa se duca? ce s-ar face yinul fara yang, femeia fara barbat, inul fara canepa, turcul fara pistol, etc? in consecinta, stelutele alea, daca ti se aproba, ar fi cazul sa le facem fifty-fifty, astept raspuns.

nu stiu cum e romanul, dar fragmentul citat e scris cu stanga...


"se lepăda de tot ce era pământeasc" pământesc
"Gâtul, gâtul acela delicat, cu linii fine ar fi amețit orice bărbat." virgula mare lipsa dupa "fine" (multe ale virgule lipsa)
"o aluniță obraznică ieșea la iveală atunci când părul o descoperea" exprimare pleonastica, doar nu iesea la iveala cand parul o acoperea. trebuia scris simplu "gatul iesea la iveala de sub parul care etc"
"formele frumoase ale sânilor", "ochi frumosi" epitete de gradinita, mama mea e buna si frumoasa
"urlet mocnit, sălbatic, ieșit din interior" cum ar fi un urlet iesit din exterior? mocnit sau salbatic?
"...se prelinseră câteva lacrimi. Finalul melodiei a fost înălțător..." haosul timpurilor verbale in naratiune
"poți consuma în două vieți.Te avânți în misiuni..." spatii lipsa dupa semnele de punctuatie
"Urăști mediocritatea, banalul", "lucrurile aparent mici, neînsemnate" sinonime incolore, fara efect stilistic
"Firul de iarbă nu e o banalitate, e viață" din putul gandirii
"Dispăru din nou și aduse o cană mare cu mâner plină cu apă" ce rol are in posibila partida de sex manerul canii e greu de spus
"Pământul absorbi imediat a-pa" apa!
"Unde ai fost Ics când am decis să fac toate astea" in limba romana, vocativul se inchide obligatoriu intre virgule
"Femeia se întinse în pat pe burtă. Avea bustul gol" cand naiba si-a scos femeia maieul sau ce-avea? si daca si l-a scos, de ce ni se spune abia acum? va sa zica barbatul a stat de vorba despre floricele cu o femeie aproape goala, fara sa puna mana? greu de crezut.
"Gemu de plăcere când mâinile lui calde și mari îi frământau umerii, ceafa." iarasi timpurile verbale
"Îi masă și sâni" "sânii" cu 2 i...
"Sunt în erecție și nu știu cum o s-o scot la cap cu asta" comic absolut... existau solutii
"E foarte important să o faci doar din dragoste, nu instinctiv" zau?!
"Ãsta e un înce-put" început!
"Voi accepta propunerea ta doar în cazul în care mă vei iubi cu adevărat, ca pe un bărbat căruia să-i dai tot, absolut tot." un barbat care refuza astfel o partida de sex, e gay, eunuc, sau nebun.

cam atat

doamna Angela, stiti la fel de bine ca mine ca tema e fumata pana la filtru - niciun mare poet n-a parasit aceasta lume din cauza consumului excesiv de lapte batut sau ceai de sunatoare. stiti la fel de bine ca mine (si stiti perfect ca sunt in masura sa apreciez asta) ca textul are aceeasi verva umoristica (v-am citat) ca un CD de instalare cu Windows 8, iar in ceea ce priveste vulgaritatea, "curvăsăreala" si "bețivanca se pișa", fara a va acuza de pudibonderie, presupun ca nu se numara printre expresiile dvs preferate (sper sa nu ma-nsel).
am mai spus-o, textul are o dedicatie vizibila de pe luna: leul de 2 bani (leo), jumătatea lui cu numele de bețivanca (ancuta), curvasareala - "Sunt un curv", si dragostea pătată de violuri - "Iubirea e amintirea unui viol" - ambele, volumele lui leo de la Herg Bennet - sunt argumente suficiente. nu discut aspectul etic, nici eu nu sunt usa de biserica, pamflete cu atacuri sub centura s-au mai scris si se mai scriu, dar macar sa fie bune. toate bune va zic si eu.

Eugen, dacă te-aș comenta, ți-aș spune că, după părerea mea, ideea nu e rea și se susține, dar ți-aș propune o formă ceva mai calmă, renunțând la câteva repetiții de efect îndoielnic, la jandarmi și slalom, și înlocuind forma "rahaturi" cu cea adecvată obiectului, scuze... "rahați"


merg înainte pe-o muchie de cuțit
zi de zi
până la capătul nopții

merg înainte printre câini
printre oameni de rahat și rahați de om

pe măsură ce înaintez
pașii îmi devin tot mai siguri
iar muchia
se subțiază din ce în ce mai tare


dar fiindcă te știu, mai bine nu...

Eugen, n-am rabdarea sa argumentez vers cu vers o evidenta, problema e ca, in cazul in care pamfletul nu e adresat lui ancuta, textul chiar n-are nicio noima. haz n-avea oricum.
in ce priveste valoarea textelor mele, sau frecventa cu care te comentez, nu te contrazic, dar nu vad legatura.

un pretins pamflet adresat (evident) lui leo ancuta, altminteri lipsit de orice virtuti poetice, suburban de la cap la coada, pe alocuri pestilential ("jumătatea lui cu numele de bețivanca", "singurătatea celui dependent de heroină", "dughea și lacrimi pișa", "haita de maidanezi", etc). regretabil e ca astfel de texte, in loc sa ia drumul atelierului, sunt instelate (probabil, din neatentie) cu argumente estetice greu de combatut de genul "misto, asta merita toti banii plus o stea", si steaua ramane.

leo, e foarte dificil sa-i spui cuiva "domnule, nu-mi place textul tau" fara sa-l ranesti, fiindca textul lui e creatia lui, si, cu rare exceptii, oamenii isi adora creatiile. degeaba-i spui unei mame ca e superba, daca nu strecori doua vorbe dragute despre pruncul plin de muci din carucior. asta-i viata, astea-s riscurile iesirii in public... in cazul de fata nu ma pronunt, poezia religioasa are probabil canoanele ei, ma depaseste.

dpdv etic, va impartasesc revolta si/sau nedumerirea, dar in fata unui bors de miel cu smantana, eu unul ma comport intotdeauna amnezic si brutal; in fata unui bors de miel cu smantana sunt o pasare de prada, domnule. remuscarile revin (eventual) la siesta, mai ales cand depasesc masura. acum, ca mi-ati amintit, Dumnezeu sa ma ierte...