radu stefanescu

aș putea observa că, totuși, în general, piesele sunt apucate de cap.
sau (pentru a evita orice tentație polisemantică), sunt de cap apucate.
apoi smulse, și trimise într-un gambit, despre care nu se știe niciodată dacă va fi acceptat sau nu.
de altfel, putem presupune că mîna așternută pe umăr poate avea orice alte semnificații.
nu știm dintru început dacă e vorba, de exemplu, de mîna unui frate mai mare, a unui părinte, a unui prieten, sau de cea consolatoare, a morții.
astfel că, pînă în momentul revelației, ne putem păstra, cu prudență, sentimentul că întocmai așa cum a demonstrat Legal, putem cîștiga rapid doar cu ajutorul adversarului.
altfel spus, sentimentul de mînă moartă.

greu de spus de ce mi-a placut. e ca si cum m-ai pune sa explic de ce urasc inghetata. asa se intampla intotdeauna, de aia suntem frumosi, cretini, si nu ne recunoastem unii pe altii decat legati la ochi.

nu mi-a placut strofa aia care incepe cu un typo de exceptie - \"astâzi\". si nici bluffurile cu stangace puseuri virile. si nici acel \"m-am făcut matol\", care tradeaza amatorismul (profesionistii folosesc exclusiv \"m-am matolit\"). si \"dobitocul\" pus aiurea linga vameș, care, se stie, e o institutie cat se poate de respectabila. si multe alte maruntisuri nu mi-au placut, dar cine sunt eu sa judec un poem seducator?

\"hai să jucăm poker
îmi pun ochelari fumurii
arunc la derută trei morți pe masă
plusezi?\"

cititorul nu pluseaza niciodata. paseaza. din lene, din oboseala, totuna. si astfel, mana poetului grebla se facu.

pentru sentimentul de autentic pe care l-am avut citind, pt infinita, dar total lipsita de ostentatie tandrete, pt lirismul retinut, las si eu un semn, sper ca nu e nevoie de dezvoltari laborioase...

P.S. gindeste-te, totusi, daca in \"cu brațele tale topite\", pronumele \"tale\" are vreo functie, fie doar si poetica, as zice ca poate lipsi lejer.

Mihailesti este. asfaltat, cumva modernizat si, probabil datorita zonei legumicole, destul de prosper. Buda a fost afectat de lucrarile barajului pe Arges. plaje, zavoaie, salcii... nu mai sunt. despre celelalte, cu alta ocazie.

P.S. satul Buda, asa cum il stiati, nu mai exista...

doamna Mainka

in opinia mea, una dintre calitatile majore ale suitei dvs. autobiografice sta in precizia si forta de evocare a detaliului semnificativ.
dar in momentele de reflux ale memoriei, sau poate, rabdarii - ca in cazul episodului de fata, as indrazni sa afirm - se vede \"tesatura\" cumva haotica a naratiunii.
v-am mai spus-o, va citesc de fiecare data, si din motive pe care, fireste, nu le dezvolt aici, va impartasesc adesea emotia si nostalgia, dar poate ca nu v-ar strica un pic de autodisciplina.
sigur, m-as fi bucurat sa luati observatiile mele punctuale ceva mai in serios, dar chiar daca n-ati facut-o, nu e nicio nenorocire... va voi citi cu aceeasi (de acum, marturisita) placere.

stimata doamna,

va semnalez cateva neglijente:

\"Momentele cred că cele mai frumoase din viața unei Dacii era, când se umplea de de toate pentru toți\" - cele mai frumoase momente din viața unei Dacii erau când...

\"Tata lucra în acele veri la Castelul Peleș, pe care tovarășul Ceaușescu dăduse ordin să fie decuplat\"... Tata lucra în acele veri la Castelul Peleș, decuplat din ordinul lui Ceaușescu...

\"Da, și pe stradă, nu erau reclame\" fara a doua virgula
\"iar fumul, zicea ea, înnegrește tavanul și apoi se puteau răsturna și să luăm foc\" - in plus, daca se rasturnau, puteam lua foc.

Toată lumea fugea de verile, care cădeau - fara virgula

\"Unde era ceva mai admirată decât de câinii și pisicile străzilor bucureștene, era atunci când Dacia ajungea în satele de unde veniseră cu ceva ani mai înainte propietarii ei. \" - locul unde Dacia era ceva mai admirata decat... era in satele, etc

si din pacate, mai sunt

De mult, pe vremea mea,
nu prea se fâsâia;
Când se explozita Didina
iute se stingea lumina!

(Gârda Petru Ioan)

pe vremuri, cînd \"sufla\" Didina
în felinar, urma romanța...
(nostalgic, stinge și-azi lumina,
o liniștești: e siguranța).

de la Gică, lucrător Romgaz, departamentul explozive - relații cu publicul

îngrijorat ți-o spun, și franș:
m-am întristat citind mai sus.
oi fi eu, oare, prea etanș?
scăpași, cumva, matale-un fîs?

pare frumos, doar ca, desi are 14 versuri, nu-i sonet. sonetul are un milion de reguli. zi-i si tu altfel.

eu unul nu i-as zice manifest, si nici puseu autobiografic, ci mai degraba un exercitiu matinal (purificator ca spalatul pe dinti) de sinceritate impins un pic mai departe decat in alte (rare) dati - probabil (datorita?) unei depresii de sezon sau a unei crize de comunicare (cu sine, cu lumea, asta numai dom\' Vasile ma poate lamuri, dar mai mult ca sigur n-o va face), totul pe fondul unui maxim de forma poetica (si combinatia asta e-n zar, de ce nu). si-as mai observa (aproape frecandu-ma la ochi), ca dom\' Vasile parasi un pic in cazul de fata micile lui discursuri parsive de arta initiatica cu iz intelectualist, atat de dibaci formulate in cel mai uzual si anodin vocabular cu putinta, incat bietul cititor mai mult sau mai putin sfertodoct (ma refer aici exclusiv la mine), ajuns, odata cu ultima silaba, pe culmile penetrarii (textuale) isi da seama ca suprema revelatie e ca n-a priceput mai nimic, si ca de fapt se afla intr-un giratoriu de unde orice drum al sensurilor e posibil, inclusiv (si mai ales) intoarcerea, fie ea si introspectiva, odata cu clasica (si de fapt, singura, productiva) intrebare gen: frate, am intrat oare? sau sint inca afara? pentru asta, pentru neverosimila viteza in care banuiesc, (niciodata nu poti fi sigur) ca a fost scris poemul, pentru adevarurile fundamentale sau pentru frumoasele broderii stilistice pe care mi le-a servit ceva mai sus aici dom\' Vasile (pentru unul ca mine, cu mult mai verosimile), ii las si eu un semn de trecere (pe covor). cu bocancii, ca asa s-a nimerit, scuze.

dupa umila mea parere, o mare aiureală. nicio emotie exprimata aici nu-mi pare autentica, sau daca a fost vreuna, a murit sufocata dupa metaforizarea a la Bolintineanu. am cautat macar o conjunctie vie, o prepozitie, o silaba, o litera, ceva... oha. flori de plastic.

\"răpitorul\"? asta e de pe discovery channel. la noi prin cranguri, lupul...

- \"ciudate felinare in lumea-mi dinăuntru se-aprind ca în povești\" și \"tot îi dai târcoale\" - in opinia mea, suna rau
- repetitiile (de evitat intr-o forma fixa atat de scurta) - lumea-mi dinăuntru, lumea mea, În lumea mea, dar lumea; as fi mers pe altceva, de ex \"in mine\", \"acolo\", \"\'nauntru\", etc
- \"Căderile-s prilejuri pentru-alte începuturi\" - fara \"prilejuri\", aici ar merge o idee distincta si clara in fiecare emistih
- o alta zona in care diluezi mesajul \"Nu sunt o închisoare sau magic labirint\" - inchisoare, labirint, cam totuna
- \"iubirea-i gravitate\" - aici chiar nu pricep, scuze
- \"În lumea mea spre inimi din arme pleacă fluturi\" - trebuie niste virgule, oricum, e un pic confuz

mai e \"să-ți fiu o nouă piele\" - n-as pune rostirea asta in gura unei femei...

as zice sa mai revii pe text, dupa cateva zile

acelasi fremecator vid mental, doamna, ma bantuie si pe mine, si acelasi crivat in buzunare, daca asta va consoleaza cu ceva. caloriferul nu e tocmai rece, dar detest bobul de orez in toate formele sale de manifestare. idei ma viziteaza putine, si dintre cele mai bizare. o fi de la eclipsa asta/o fi de la cele urmatoare.

pai, la fiecare cuplu gay se elibereaza cel putin 4 femei (rima neintentionata) - mai precis, 2 buc neveste + cel putin 2 buc amante, ceea ce, din punctul meu de vedere, n-ar fi tocmai de lepadat!

in locul dvs, m-as mai gindi...

P.S. doamna Mamier, sa nu va lasati!

tocmai ma pregateam sa-l laud - si in acelasi timp sa-ti sugerez (cat mai in varful picioarelor posibil) ca ar merge super o rima discreta la final, cind, pieptanandu-l, ai retezat taman acolo.
iar eu am uitat ce si cum (era ceva care rima cu \"căliiiiiiiiiți\", penultimul cuvint in antepenultimul vers)...

ramin nostalgicele mele omagii

felicitari atat pentru ideea ghidusa, cat si pentru calitatea si promptitudinea replicilor de dedesubt... si la multi ani!

un ageamiu.

ce sa zic, cu multe m-as impaca (inclusiv cu viermele verde ingropat), dar cu \"trimite navete în spațiu fără piloți\" zau, nu pot... stii, e ca aia \"avem chiloti pentru dame cu gaurele\".

dupa parerea mea, textul e fie infantil, fie genial (cale de mijloc nu exista). acum ramane sa decida posteritatea ce si cum...

sarbatori fericite, sa ne citim sanatosi!

Vasile, in ciuda replierii (de data asta, destul de prost mimata si usor mai cinica decat de obicei) din final, sunt inclinat sa cred ca imi dadusi spre decodare (si desigur, pentru a mintii mele proaste imbarligare) un poem de dragoste - si inca unul important (nu stiu cat pentru eul tau poetic, dar pentru cel personal, foarte) iar tonul retrospectiv-nostalgic si notele metaforic-descriptive sunt doar obligatorii elemente de decor. in perspectiva asta, trecerea de la un anotimp biografic la altul - de la \"cuibul impletit\" la \"fetita cu chibriturile\" - nu-mi pare o fractura, ci mai degraba un efect cinematografic destinat sa abata atentia consumatorului (onest, dar inocent, fie si in sens eufemistic) de literatura, de la adevarata ei identitate (a fetitei, zic). asa simt, asa zic, asa m-a atins si m-a miscat, iar daca gresesc, rog sa nu fiu chiar din nimica toata impuscat, ci (precum de sarbatori nimerindu-se) iertat.