Radu Macovei

Nu a vrea sa dau intaietate la ceea ce a fost numit „ochiul Dracului”, dar, legati intim de profesia pentru care optam sau afacerile in care intram, banii cautioneaza ansamblul elementelor exterioare

Viata fiecarui om este un sistem complex de efecte si artifacte nebanuite. Asa e si viata mea… Si uite cum, de pe cerul instelat al vietii mele a picat o stea. Poate ca era steaua care sustinea tot

Tu, tu, tu… Ce esti tu? Creatura lui Dumnezeu? Nu?! Creatura speciala a lui Dumnezeu? HA! Si te-am avertizat, te-am avertizat tot timpul! Te-am vazut cum sareai de colo colo ca o bila intr-un joc,

Din teoretica splendoare Te-ai nascut tu, zeita-n vis Sa fii in viata o carare, Drumul cuiva spre Paradis. Dibace tu, umbra de gand, Napraznic dor de viata vie, O fi aievea si-atunci

Stii, azi noapte am iesit afara. Cred ca era ora 03:23. un cer senin m-a intampinat si desi imi era rece ma simteam bine. M-a gandeam la tine, eram cu tine, eram noi... si atunci aveam nevoie nebuna

Vibreaza... Acum cant, totul e in liniste, vibreaza... Aud Univestul cum se misca si desi nu ma pot misca si nu-l pot vedea vibrez, impreuna cu el. Simt ploaia de ganduri ce mi se revarsa

Privesc cerul cel negru cu pete albe a miez de noapte. Și el îmi spune: „Vino la mine!”. Eu îl refuz și studiez mai departe… Apoi Luna îmi spune: „Cunoaște-mă!”. Eu îi răspund: „Nu, mulțumesc, ești

“Îți amintești primul nostru dans? Îți aduci aminte de noaptea când ai distrus urâtul din mine? Noaptea în care ai plecat cu un sărut atât de tandru Doar un iz de frumusețe…” “Ah,

Soarele doarme tăcut, Peste secolul ce a trecut! Oceane pline de speranță calme și roșii, Îmbrățișări arzătoare sunt lăsate să se odihnească… Pentru visele mele îmi păstrez viața, Pentru dorințe

Femeia e o poezie Ce-ncântă, cântă și descântă, Sufletul, ce cu trufie Uitat-a de privirea blândă. Femeia e o poezie Ființă diafană-n norul Ce te scufundă în beție? Privind-o îți descoperi

Știu că sfârșitul a venit Și toate inimile au încetat să mai bată. Lumina înțelepciunii nu va mai fi, Un nimic lasat în întuneric, Într-o lume unde drumurile nu duc… De la Dumnezeu la mine, de

Acolo, unde îngerii se nasc morți, unde visul este cădere, unde se deschide poarta spre Infern și unde aripile sunt tăiate de la început… Acolo este tărâmul sufletului meu! Acolo, unde

Dimineața… Soarele blând îmi mângâie ochii abia deschiși. E doar ora opt dar e foarte cald. Mă uit la termometru: 27 de grade, dar umiditatea din aer împinge temperatura la 33. Cel puțin așa o simt

O, tu, stresant moșneag, apatic Vii tu să-mi ții aici prolog Când știi c-am sufletul sălbatic, Iar tu, ai spiritu-n bârlog? Acum trăiești minuni apuse, Nu mai privești in viitor, Tu-mi spui

Concert nocturn, Lumina lumânării îmi șoptește unde să mă duc, Imnul stelelor care se adună este ghidul meu Când hoinăresc pe calea nopții. Broderie de stele Îmi dezbracă sentimentele pentru

Soarele doarme tăcut, Peste secolul ce a trecut! Oceane pline de speranță calme și roșii, Îmbrățișări arzătoare sunt lăsate să se odihnească… Pentru visele mele îmi păstrez viața, Pentru dorințe

Frig… Noutate absolută: Lumină puternică se vede. Nonsens… Inerția vieții: Umanitate neînteleasă mă înconjoară Tu, pasăre măiastră a sufletului Poți deveni poarta Universului meu… Te

Divină, tu, umbră de gând, Ce vii la mine mlădioasă Să mă îngâni încet cu-n cânt, Ai fost și vei muri crăiasă! Prin reconversie morală Ai fost tu cea ce-mi ești idee, Și inima-i lăsat-o

O, tu, limbaj fără limbaj Ce ai coborât din inefabilul firii, Martir ca și Apollo Te regasește! Copac fără padure În necuvinte te exprimi, Ai căutat valoarea absolută Și ai să cauți în

Delictul: Te-ai nascut prin voia altuia! Judecata: Viața pe care o trăiesti! Sentința: Traiul printre oameni! Concluzia: Ești om, iubești, suferi, plângi!

Elemente Împletite pentru a omorî, Lume haină Ce lovește si se bucură cu rău, Sentința: Viață pe Pământ într-o lume depravată! Tristețe De o frumusețe luciferică, Trup viu Asamblat din

Ce văd… văd un surâs surprins Și o privire curioasă, Plină de cuvinte Ce nu le spui Când mă privești… Ce aud… o șoaptă de copilă Și poate o vorbă în vânt De care nu ești sigură Dar care

Intuneric, frig, tipat Poezie a mortii Ma domina neincetat! Pustietate de real, Simbioza ciudata intre fiinta si nefiinta Transforma... Eu? Entiatate ludica si proteica Filosofie a

Unde mi-e viata? Unde mi-e zambetul? Unde mi-e fericirea? Unde fug? Caut intr-o pustietate de suflete pierdute A fost o feerie de simtiri si vise... Unde mi-e viata? Speriat de ororile