Poezii

Din teoretica splendoare Te-ai nascut tu, zeita-n vis Sa fii in viata o carare, Drumul cuiva spre Paradis. Dibace tu, umbra de gand, Napraznic dor de viata vie, O fi aievea si-atunci

Vibreaza... Acum cant, totul e in liniste, vibreaza... Aud Univestul cum se misca si desi nu ma pot misca si nu-l pot vedea vibrez, impreuna cu el. Simt ploaia de ganduri ce mi se revarsa

“Îți amintești primul nostru dans? Îți aduci aminte de noaptea când ai distrus urâtul din mine? Noaptea în care ai plecat cu un sărut atât de tandru Doar un iz de frumusețe…” “Ah,

Soarele doarme tăcut, Peste secolul ce a trecut! Oceane pline de speranță calme și roșii, Îmbrățișări arzătoare sunt lăsate să se odihnească… Pentru visele mele îmi păstrez viața, Pentru dorințe

Femeia e o poezie Ce-ncântă, cântă și descântă, Sufletul, ce cu trufie Uitat-a de privirea blândă. Femeia e o poezie Ființă diafană-n norul Ce te scufundă în beție? Privind-o îți descoperi

Știu că sfârșitul a venit Și toate inimile au încetat să mai bată. Lumina înțelepciunii nu va mai fi, Un nimic lasat în întuneric, Într-o lume unde drumurile nu duc… De la Dumnezeu la mine, de

Acolo, unde îngerii se nasc morți, unde visul este cădere, unde se deschide poarta spre Infern și unde aripile sunt tăiate de la început… Acolo este tărâmul sufletului meu! Acolo, unde

O, tu, stresant moșneag, apatic Vii tu să-mi ții aici prolog Când știi c-am sufletul sălbatic, Iar tu, ai spiritu-n bârlog? Acum trăiești minuni apuse, Nu mai privești in viitor, Tu-mi spui

Concert nocturn, Lumina lumânării îmi șoptește unde să mă duc, Imnul stelelor care se adună este ghidul meu Când hoinăresc pe calea nopții. Broderie de stele Îmi dezbracă sentimentele pentru

Soarele doarme tăcut, Peste secolul ce a trecut! Oceane pline de speranță calme și roșii, Îmbrățișări arzătoare sunt lăsate să se odihnească… Pentru visele mele îmi păstrez viața, Pentru dorințe

Frig… Noutate absolută: Lumină puternică se vede. Nonsens… Inerția vieții: Umanitate neînteleasă mă înconjoară Tu, pasăre măiastră a sufletului Poți deveni poarta Universului meu… Te

Divină, tu, umbră de gând, Ce vii la mine mlădioasă Să mă îngâni încet cu-n cânt, Ai fost și vei muri crăiasă! Prin reconversie morală Ai fost tu cea ce-mi ești idee, Și inima-i lăsat-o

O, tu, limbaj fără limbaj Ce ai coborât din inefabilul firii, Martir ca și Apollo Te regasește! Copac fără padure În necuvinte te exprimi, Ai căutat valoarea absolută Și ai să cauți în

Elemente Împletite pentru a omorî, Lume haină Ce lovește si se bucură cu rău, Sentința: Viață pe Pământ într-o lume depravată! Tristețe De o frumusețe luciferică, Trup viu Asamblat din

Ce văd… văd un surâs surprins Și o privire curioasă, Plină de cuvinte Ce nu le spui Când mă privești… Ce aud… o șoaptă de copilă Și poate o vorbă în vânt De care nu ești sigură Dar care

Intuneric, frig, tipat Poezie a mortii Ma domina neincetat! Pustietate de real, Simbioza ciudata intre fiinta si nefiinta Transforma... Eu? Entiatate ludica si proteica Filosofie a

Unde mi-e viata? Unde mi-e zambetul? Unde mi-e fericirea? Unde fug? Caut intr-o pustietate de suflete pierdute A fost o feerie de simtiri si vise... Unde mi-e viata? Speriat de ororile

Ai cautat în mine, dar n-ai găsit nimic Și asta nu pentru ca nu era nimic de găsit Ci pentru că ai greșit, Pentru că ai gresit! Ai greșit atunci Când ai cautat ceva Ceva din cel ce a fost

Din paduri intunecate am evadat. Si in evadare am cuprins un adjectiv, Pe drum l-am transformat in caldura Caldura a ajuns langa Soare, Iar Soarele mi-a dat puterea sa simt. Am simtit o

Privesc viata si raman inert. Traiesc spectacolul inefabil al nasterii si a mortii De departe admir icoana cerului si a stelelor... O secunda, un minut, o ora, un an... Astept si un veac sa

Sunt totul si nimic, Sunt pustiul si plinatatea Lumii, Sunt nimicitor de suflete si renascator de viata. Am incercat sa traiesc viata Si prin moarte am trait deplin. Am vrut sa cunosc

Cânva, acum, mai de demult Am fost adus la viață, Am fost, voi fi, trăiesc prea mult! Și mă întorc în gheață. Și realitatea-mi este visul Și visu-mi e realul, Cândva, demult am fost Supusul,

Moarte Intuneric imprejur O lacrima ce se scurge pe obraz Corpul suspendat peste vid Mainile si picioarele legate pe vecie Frica inauntru - durere sfasietoare Sentimente negere te

Un suflet ratacit si-a gasit un trup - trupul meu... In cautarea adevarului s-a retras luandu-ma cu el In universul lui impenetrabil Am creat, am distrus, am devenit unul si acelasi...

Norod tampit! Te increzi intr-un vis nebun Care nu are finalitate! Stiind ca nu te ajuta Si insasi incompetenta te depaseste Ai ales sa crezi... Si unde ti-e salvatorul Care trebuie sa

Spunei sufletului s-astepte, Roaga-l sa nu intre in gheata, Promite-i fericire! S-a dus... Intuneric, pustiu, nemiscare Totul e moarte, moarte in negura Universului. Timpul a stat sa

Calcand pe cadavre ma simt Mai impacat cu mine, Mai merg prin cimitir si cant Gandindu-ma la ziua ce nu vine! O, nalucire-a noptii fara de sfarsit, Ce-as putea vrea eu de la tine? Caci tot