Poezie
Alfa si omega
1 min lectură·
Mediu
Un suflet ratacit si-a gasit un trup - trupul meu...
In cautarea adevarului s-a retras luandu-ma cu el
In universul lui impenetrabil
Am creat, am distrus, am devenit unul si acelasi...
Moarte, viata... nici o diferenta,
Minciuna, adevar... aceeasi esenta,
Lumina, intuneric... identic decor!
Toate au devenit un non-sens
De cand tu, suflet schilod,
Ai aparut in Universu-MI paralel!
Mi-ai irosit viitorul,
Mi-ai readus trecutul,
M-ai ridicat, ai renascut prim mine...
Apoi, intr-o zi m-ai omorat!
Imagine de vis...
Sangele spiritului meu iti raceste mana,
Pulbere din gandul meu te acopera,
Rodul fiintei mele esti tu!
Inmormantarea-mi...
Ma vad in cosciugul meu de plumb,
Inundat de fericirea ta...
Ma intorc in intunericul meu... ma intorc la mine!
003.133
0