Radu Ioan Tudosan

de ce să cred că știu ceea ce nu poate fi știut te-ai arătat lumii și lumea nu a înțeles nimic dar te-a iubit cu iubirea din adâncuri unde necuprinsul tău străluce și-n izvor cu apă

cuvântul mamă l-am deschis astăzi precum un atlas al Universului în mânuțele unui copil și am găsit în el adevăruri ce atârnau de un fir de jucărie nu știu care din ele s-a rupt dintâi

În acel scurt moment de nemurire, cu o călduroasă perplexitate și de necuprins recunoștință, gândurile mele afurisite, privind spre mine, către om, L-au întrebat pe Dumnezeu: DOAMNE, DAR CUM

Când e despre tine, în piept mi se descarcă mici impulsuri electrice spre partea stângă. Ea trebuie să rămână în barcă, așa mi s-a zis. În barcă ea e în siguranță. Nici măcar să nu încerce

sub lună și sub soare bucăți de grație covârșitoare nu știu exact de ce în miez de noapte oamenii se grăbeau își încercau norocul șapte șapte șapte aș vrea să cadă peste ei și peste toate o

Precum în frumusețea sa singuratică, Departe de priviri, strălucește floarea sălbatică, Și tu, sufletul meu, Să strălucești mereu, Chiar de nu te vede nimeni, Doar pentru Dumnezeu!

Când suferința e dulce, nu știu exact de ce, dar prin durerea mea simt durearea lor, a fraților mei oameni cu suferințe amare.

poeților eu n-am timp de voi să știți mie îmi place de voi și mi-aș lipi urechea de piepturile voastre să ascult bătăile dar eu n-am timp că știți cum e viața e scurtă dar frumusețea e-o apă

și fericirea să vină tot la fel tiptil tiptil ca atunci când șoricelul habar n-are că de undeva ghearele sunt tot mai aproape de sângele său tiptil tiptil să vină și ea ca nimeni de

Un blestem scurgându-se lent a-pă-să-tor aproape la nesfârșit realizarea că, de fapt, doar inocența poate iubi cu puterea iubirii iar noi ne-am tot îndepărtat

unde este cel ce este visător a fost și și-a închipuit că va găsi pacea și altundeva dar "înainte de Abraham" este tot El unicul și adevăratul și întreitul Hristos Iisus Dumnezeu din Fecioară

Vârtej, vârtej, am fost răpit Și de-atunci am rămas descoperit. Ca și cum nu mi-ar mai fi rușine de tine, Să vină oricine, liniștea mea nu vine de la mine. Și nici cuvântul, apele, Și nici

Cum e, Iacobe, să se bucure milioane de oameni de moartea ta, Iacobe, mai vezi tu ceva de acolo de unde ești, spune-mi, a meritat, câmpii întinse de oameni să-ți dorească țărâna cât mai

confruntă-te tu nu eşti poet n-ai fost şi nici nu vei fi să nu crezi până nu sapi fă-o sapă cu tot ce e acolo inima creierul sapă cu dinții sapă ca un maniac nu se va găsi niciun poet ci

Credința este un dar pe care toți l-au primit, cu atât mai mult cei botezați, însă un dar pe care nu toți l-au deschis, cu toate că l-au primit. Așa că în loc să îl deschidă, mulți îl uită prin cine

pe-atunci era curiozitate fragedă involuntară escaladam ciclopul în căutarea celuilalt ochi mă surprindeau gazdele cotrobăindu-le sertarele dulapurile răsfirate şi prăfuite viețile şi

uite că merită notată şi această stare în care eul simte un fel de dispreț şi sictir față de el însuşi ar vrea să plece din sinea lui dar unde s-ar putea duce în timpurile astea şi-apoi

Doamne, îți mulțumesc pentru tot, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți mulțumesc, iartă-mă, îți

imaginează-ți paradisul tău unde ai vrea să fii mai mult și mai mult ce nuanță ai vrea să aibă cerul cât de puternic să înțepe razele soarelui sau poate ar fi întuneric un întuneric prin

Iubire Tu știi că lumea asta Se va sfârși Se va termina Se va termina De ce să strigi la cei care Nu vor să se trezească Într-un râu de lacrimi Se va sfârși

Să ne-agățăm de amintiri ca de catarge pe timp de furtună. Înainte să-mi ascult inima la stetoscop, apăs butonul de înregristrare, am avut parte de momente şi mai dulci de-atât. Convinşi că

doar atât i-aș fi spus cu această voce a mea peste care se așezase praful cred că aș putea să te iubesc și ar fi fost ca atunci când găseam câte-o jucărie veche prin podul de la țară și când

din gutuie se taie o bucățică și se duce la gură bucățica sprijinită între degetul mare și cuțit și se mestecă bucățica în timp ce se taie încă una până când se termină de tot gutuia nu se

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu fie ca în pragul acestui Crăciun Oamenii să știe că fără iubirea sinceră față de Tine vor rămâne doar colinde goale bucurii false și sunetele pline de