Radu Herjeu

Revin, Mihai, pentru ca, atunci cand am citit prima data poeyia asta, aveam sufletul plin de stele.

Dana - maestrul presupune interactiune. A avea un maestru presupune mai mult decat o imagine la televizor sau un personaj dintr-o carte. Maestrii sunt acolo sa te-ndrume. Sunt acolo sa aiba incredere in tine. Greul il duc ei pe umeri... De aceea textul nu putea fi despre maestri... ci despre modele.
Cat priveste matricea umana... pentru mine e mai simplu. Am o idee despre cum arata omul despovarat de toata zgura societatii. Omul-sistem de valori, complex de trairi si ganduri care nasc evolutie, parte a unui \"impreuna\" nehormonal. El exista, cred eu, in fiecare dintre noi. Ascuns, acoperit de mizeria lumii si a celor care inca nu si l-au descoperit.

Alin - cine a pomenit de \"popularitate\"? Nu am inteles exact care e nemultumirea ta, dar sunt convins ca adolescentii care au dat acele raspunsuri terifiante la sondajul comandat de CNA nu sunt interesati de eseuri cu aere de psihologie aplicata. Poate nu sunt interesati nici de texte de scoala generala... dar macar eu incerc sa spun ceva... Iar din Becali... sigur ai putea invata, dar nu admirandu-l pentru ce-l admira cei ce-o fac... Eu n-am modele. Am oameni pe care-i admir, pe care-i respect... ale caror carti as fi vrut, in tinerete, sa le fi putut scrie eu... Modelul meu e matricea umana de care vorbesc mai sus.

Ilie - din pacate, ai dreptate. Prea multa dreptate. Si nu e vorba doar de modele de zdrobit. Ci de orice om pe care-l admiram, respectam sau iubim la un moment dat.

Elena - multumesc de atentie :) O sa corectez. Eu retez frazele pentru a lasa loc de continuare. Si nu intotdeauna asta e stimulata de o intrebare retorica.

Laurentiu - nu stiu daca noncoflictualitatea e un semn al armoniei... E o tema de gandire pentru mine :)

Iuliana - un sistem de referinta nu e, neaparat, un indrumator. Ideal ar fi sa fie :) Si da, modelele ar trebui folosite ca unelte pentru autodescoperire...

Alin - o fi de scoala generala, dar ai simtit nevoia sa-l comentezi. Ceea ce e bine. Am spus ca nu a fost mentionata in cadrul unui sistem complex de nevoi, descris ca o piramida sau mai stiu eu ce forma geometrica... N-am spus ca nu au tratat-o psihologii. Putina atentie la un text, mai ales cand e de sc generala, nu strica. Nu sunt psiholog si nici n-o sa incerc sa pozez intr-unul. Prin urmare, nu e o lucrare de doctorat ci un eseu pe baza observatiilor mele de om obisnuit. Asa suna si subtitlul... parca...

Laurentiu - mie mi se pare pirmaida M un model extrem de depasit. Si nu de-acum, ci inca de pe vremea lui Fromm sau a lui Horney. In rest, deplin de acord cu tine sunt :)

Iata, Iuliana, ti-a raspuns Adrian mai bine decat as fi putut-o face eu...
Adrian - da, din pacate, cati inteleg cata regie e in fiecare piesa a \"modelului\" nostru? Asa cum nu intelegem cata regie e in piesa fiecarui om din jurul nostru.

Imi pare rau ca nu s-a-nteles. Nu inteleg nici concluziile pe care le-ai tras... Sau intrebarile pe care le-ai pus...

Nicolae - iti pot trimite eu volumul, daca imi dai o adresa :)

De data sta pot spune ca textul tau mi-a mers direct in creier, de acolo in inima si inapoi in creier. Si mi s-a facut o frica de lumea asta... !
Ce tragedie mai mare decat sa-ti doresti marea lehamite? Sau macar profundele spasme hormonale, intinse, uneori, in tuse groase, in versuri...
Interesant ar fi de vazut cum arata marea lehamite postata pe o foaie a 3...
Ti-as dea o stea... dar pot sa-ti dau, ca s-o dai cui trebuie, o lumina fugara in palatul de peste drum... Si un chibrit cu care sa arzi toate foile a 3 pe care sta intinsa marea lehamite...

Anne-Marie - pai orice minune e, cel putin in sperantele noastre, o posibila realitate de durata... Si totusi... ramane o minune... De cele mai multe ori.

Dan - mai bine de-atat n-o pot dezvalui... Si-asa am demitizat-o :)

Dan - \"maiestria unui poet\"? Sunt departe de a fi poet. Si nici nu vreau sa fiu poet. Vreau sa fiu eu. Cat priveste inceputul... La mine e firesc, ca inceputul unei realitati... Apoi trece din concret in spatiul meu intim... acolo unde pot imagina jocuri poetice.

Anne-Marie - poate ca nici nu exista un original... Poate ca totul e un joc, al vietii cu noi

Imi pare rau... Nici eu :) Dar vietile se transforma in povesti... De multe ori, inainte de termen...

Florentina - multumesc de trecere si de cuvinte. Oricum n-am ce face decat s-astept si-a patra zi... Si, invariabil... minunea dispare.

Anne-Marie - nu e vorba de optimism sau de pesimism... Nu e vorba de o stare de moment. Nici macar de forta sau de abandon... Ci de viata si de oameni, pur si simplu...

Stefan - multumesc de trecere si de cuvinte... Oceanica instrainare... Mi-a placut cum ai vazut-o tu.

Curaj, iti spun si eu... Se poate... sunt convins...
Nu neaparat pentru mine :) Iar problema nu e niciodata in ceilalti.

Problema nu e a aruncarii digurilor in marile altor oameni...
ci a tarmului care nu-si mai recunoaste digul... Si aici nu e loc decat de frica...

Stii ca nu ti-as fi scris daca nu mi s-ar fi parut absolut deosebita poezia. Si chiar cred ca ar trebui sa stea la acea categorie. In fiecare zi avem liber de la dzeu, in fiecare zi pierdem trenul sau, pur si simplu nu opreste, in drumul lui spre copilarie. Si, chiar daca vei composta, se vor trezi controlori care sa te amendeze. Ca respiri prea curat, de exemplu...

Anne-Marie, Andreea Veronica - pentru mine, Cina cea de taina e momentul in care tradarea exista deja intre oameni.

Da, dar firimitura cu firimitura... nu va fi niciodata un intreg. Poate unii se vor satura si asa... dar... Nu e vorba doar de a te satura...

Anne-Marie - incercare de intoarcere... singuratate langa singuratate...

Anne- Marie - Da... ne cam atinge. Ma cam atinge...

Anne-Marie, Gabriela - va multumesc ca ati simtit. Restul e tacere