Poezie
Cu vântul uitării
1 min lectură·
Mediu
Cu...vântul uitării chemarea-mi adoarme
în pernă-adunând praf de litere vii
și pudra nescrisă încarcă vechi arme –
bu-buh! mă izbește același \"nu-mi vii\"
Cu...minte mă las să mă poarte nesomnul
prin spații ascunse de clarvăzători –
când pasul greșește, conduce bastonul
și poc! pe spinare atât de \"mă dori\"
De...parte mă prind și de...loc mă apropii
cuvântul cuminte e încă nespus
un vers coagulat îmi dictează ciclopii
să am ce ronț-ronț ca răspuns la \"m-am dus\"
011829
0
HS