Poezie
La capăt de cuptor
(noi, insectele)
1 min lectură·
Mediu
Caise nu mai sunt, e 31
nu am rezerve nici în frigider –
așa pățești când umbli ca nebunul
și nu înghiți la timp perfect, lejer
Să nu mai cauți mâine ziua asta
ea dă din coadă iute, mama ei!
îți pregătește peria și pasta
căci iar aduc a smoală dinții tăi
Să-mi însăilez prefer acum dantela
mai vine-o zi și poate o îmbrac
tu taci, să înțeleg telenovela
de pierd vreun fir chiar nu știu ce mă fac!
Ei bine, uite dar după comodă
caise pentru tine am lăsat –
nu vreau să fiu ca fetele \"la modă\"
bătându-mi joc de unicul bărbat…
Da ce mai e și asta? Iar vecinul –
na-ți leul și piciorul de aici!
Cândva vedeam în roz și bej destinul –
acum în loc de oameni văd furnici…
004
0