Poezie

Fluturii

(din volumul „EvAdam”)

1 min lectură·22 iunie 2007

Mediu

Atâtea gânduri, gânduri, rânduri –

le facem vorbe, le-mpărțim

ne pregătim culcuș din scânduri

din timp cu moartea ne-nfrățim

de parcă ea nu o să vină –

atâta caz din cum va fi!

Ci cântărim a altor vină

și-n somn ne place a bârfi...

***

Am hotărât să număr fluturi –

oricâți ar fi, să nu-i omit!

N-ai vrea prostia să mi-o scuturi?

Oftatul să mi-l smulgi din gât?

E ușa vraiște deschisă

îmi intră fluturii pe rând

se prind în hora interzisă –

îi urmăresc dar până când

ecoul gândurilor noastre

prin semne va vorbi cu noi

să naștem aripi verzi, albastre

lungiți în câmpul de trifoi

să acceptăm nemărginirea

cu starea ultimului zbor!

În ce constă dezamăgirea?

Ne tot holbăm în gura lor

încât uităm prin gropi auzul

prin spini – mirosul de copil

în schimb, tot însușim abuzul

și batem pasul inutil

ca figurinele pierdute

din jocul altui dumnezeu

pe tabla timpurilor mute...

Auzi, tu nu știi cine-s eu?

003.042

Radmila Popovici. “Fluturii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radmila-popovici/poezie/1732694/fluturii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.