Poezie
În genunchi
1 min lectură·
Mediu
Să mă-nțelegi corect – aștept salvarea
în care să mă știu a nimănui
nu-i pasă cât mai costă astăzi sarea
mi-o pun pe limba arsă-a dorului
i s-a făcut urât de-atâta vorbă
din noapte până-n palid răsărit
culegem mari tâmpenii într-o torbă
și credem într-un zbor nestăvilit
Se-neacă-n taină bălțile cu nuferi
și rădăcini păstrate-n solzi de pești...
Dacă te chem nu-i bine să te superi
acum e necesar să mă păzești
nevertebrată mută și greoaie
mă storc de peste tot de ce mai sunt
femelă încruntată de războaie
cu simțul mult prea alb de-a fi cărunt
e verbul meu înfipt în tabla vremii
îi trebuie mereu fragili copii
voi naște dar tu, dragă Doamne, dă-mi-i
că burta doar de broaște plină mi-i
022.440
0
Nici trecerea de lume nu mă lasă,
Aștept ca dorul tău să se închine
Pe-o inimă de lacrimi ne-nțeleasă.
Dacă te vreau să mă păzești de mine
Războinică în verb și în ființă,
Mă vei feri de patimi cabotine
Redîndu-mi căutările-n dorință.
Frumoase versuri ai scris Radmila! Romantismul nu va pieri niciodată! Succes! Drag FLORR!