Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Tángo

1 min lectură·
Mediu
Tangoul cristalin, fragil și static
ți-am dăruit purtându-l înghețat!
Ce ritm tulburător și enigmatic
pe strune de auz am incrustat!
Ce sacră armonie mă încearcă
în noaptea adormită, de mai scriu!
Ce limpede lumina e, de parcă
ești înger, hai acum mă ia de brâu
Și… fă-mă dans odată într-o viață
mă strânge, mă apleacă și pe veci
Subție-mă întinde – fir de ață –
tu ac fiind prin tine să mă treci!
Dansez și scriu în vis, 5 dimineață
abia mă țin de brațul tău, dispari…
Zăresc prin geam rotindu-se în ceață
o umbră c-un tangou de zile mari:
Tam tam ta-ra, ta-ri-ra
ra-ru-ram, tam ta-ra...
053.839
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Radmila Popovici. “Tángo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radmila-popovici/poezie/166456/tango

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IPioan peia
Tam tam ta-ra!
Ta-rira,
Ra-Ru-ram tam ta-ra...

Asta-i bine:

Și fă-mă dans odată într-o viață!
Mă strânge, ai curaj să mă apleci,
Subție-mă, mă-ntinde ca pe-o ață
Și fii un ac, prin tine să mă treci!
0
@radmila-popoviciRPRadmila Popovici
Orice silabă (aici) vrea să spună!
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Radmila,

În sfârșit, descoper și la tine acel gen de relaxare care face textul să curgă spre armoniile de dincolo de suferințele de fice zi.
În vis, dansez și scriu. E dimineață.
Abia mă țin, de brațul tău, dispari,
Zăresc prin geam rotindu-se în ceață
O umbră cu-n tangou de zile mari

Tangoul de zile mari m-a cam amețit și pe mine. Cum să mă mai concentrez asupra unui comentariu bine structurat argumenat? Felicitări! Argumentul e amețeala!
0
@radmila-popoviciRPRadmila Popovici
Amețeală e dansul care iese din noi, când amorțeala nu-i mai poate opri avântul. Amețeală e sfera asta, care naște dintr-un punct și devine corp ceresc ce ține prin orice por să țâșnească și să împrăștie lumina. Amețeală e când inima s-a săturat de aiurelile capului și vrea să se răzbune pe ușile lui închise și zăvorâte. Amețeală e viața în noi, când pulsează fără frică. Amețeală e Tángo, care ar fi spus mult mai bine decât mine!
Scuze că îmi permit acest comentariu sub propriile amețeli.
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Radmila,
Pentru că acest poem al tău este unul foarte reușit, pentru că are în el ceva ce aduce a desăvârșire, nu pot rezista tentației și te invit și eu la dasul dintr-un poem al meu - așa, în loc de steluță.

SPULBERÃ MUZICA ROK DANSATORI

Rock n-oll! m-au făcut titirez
pe terenul de dans orchestranții...
Rock n-oll! și mă bag să dansez
între cele trei grații.

Ce trist se dansează, ce trist!
Fiecare-n fântâna-i de sunete!
Fiecare cu propriu-i twzst!
Clasică grație, ține-te!

Tangoul din clasa a noua îl mai ții minte?
După o “serată-luminiță”,
cum te țineam de talie, rușinat, am simțit
că porți sutien sub rochia de școlăriță.
Azi nu mai dansăm, draga mea, câte doi.
De ce n-am fi iarăși pereche —
cel puțin cât durează un vals,
cât ți-aș spune ceva la ureche!

Spulberă muzica rock dansatori,
colo unul, dincolo altul, prin spații...
Imposibil să mai dansezi strâns lipit
de una din cele trei grații!

0