Anestezie

radmila, bun inceput de poem>

creșteam dintr-o ciudată ciupercă de metal
fără picior mai bine zis
o pălărie grea de mexican
dar fără cap
pricepi?
ce vreau să spun e că
nu mai era în jur nimic
doar eu și de oțel sau fier
ecou

aduce o stare concreta de neputinta, un ceva care atarna greu in nimic, nici sa cada nici sa zboare, un punct. restul poemului mi se pare grabit, ar trebui sa-l revezi, parerea mea subiectiva, fugi de stereotipuri, ele incatuseaza. numai bine. Andrei

Bun venit în \"Țara Anesteziei Generale\", Andrei!
Nu, nu m-am grăbit, doar am expus. Dacă modific, voi fi o minciunoasă. Tu ar trebui să pricepi cu siguranță. Acest text nu e scris de mine. Eu îs scrisă de el. Dar cum să specific? Nu-mi permit. Te mai aștept.