Poezie
Te văd
1 min lectură·
Mediu
Alerg, spirale-trepte-mi sar în cale
râvnesc s-ajung la culme fără sfoară
arunc din zdrențe, brâuri și din poale
sărut și plâns necopt în miez de vară
Te smulg cu rădăcini să am o floare
în noapte când cometele dansează
și cad ca un Icar de prea mult soare
în praful cu miros de UV rază
Mă văd în zori pe-un mal abrupt de viață
îmi oglindesc albirea în tăcere
tu dormi profund, ți-arunc un fum în față
mă țin de el c-o ultimă putere
Uitând că am lăsat în urmă sfere
ca să-ți ating o singură suflare
pentru sclipirea clipei în cădere
am străbătut cărări neiertătoare
022.758
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radmila Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Radmila Popovici. “Te văd.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radmila-popovici/poezie/138802/te-vadComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mai Radmila, pentru ca mi-ai spus sa mai intru pe pagina ta, uite ca o facusi si ma prezentasi si la aceasta poezie a ta eminesciana. Ai doua urcari si doua caderi, versul 2 il puteai imbunatati cu o inaltare, o avantare, ceva mai expresiv, mai poetic. Sa zicem ca iti place sa folosesti repetarea unor cuvinte pentru a intensifica mesajul dar cateodata prin banalitatea lor pot degrada frumusete de poezie. Ai atata pasiune in rima, aranjament si implici atat sentiment dar trebuie mai multa imaginatie. Concluzionand, imi place dar inca nu pot ramane fara cuvinte.
0
Măi Ioane, sper să nu te superi că nu te dezmierd, dar ce mai găseam eu ceva sub textele mele, dacă te lăsam și pe tine fără cuvinte?
Și nu te întrista prea mult când găsești banalități pe aici, dacă, evident, mai intri, fiindcă viața e plină de ele și poezia, dacă e scrisă de un muritor (încă în viață),
n-are cum să fie prea îndepărtată de ceea prin ce acesta trece. M-aș bucura să înțelegi corect explicația și să n-o generalizezi.
În rest, fără pretenția întrecerii așteptărilor, dar cu o deosebită recunoștință, te mai aștept. Vezi, tot mă repet...
Și nu te întrista prea mult când găsești banalități pe aici, dacă, evident, mai intri, fiindcă viața e plină de ele și poezia, dacă e scrisă de un muritor (încă în viață),
n-are cum să fie prea îndepărtată de ceea prin ce acesta trece. M-aș bucura să înțelegi corect explicația și să n-o generalizezi.
În rest, fără pretenția întrecerii așteptărilor, dar cu o deosebită recunoștință, te mai aștept. Vezi, tot mă repet...
0
