Trei picături

Să zic nu vreau nu pot! Acum îmi vine un musafir cu bufniță în vis m-arunc în balta șerpilor mai bine decât să stau la rând la Paradis – să ard, să dau ce are sens în mine lăsând un semn la pagina \"abis\" e firul meu de dor încins de tine Tu n-ai căzut! Nu știi să mori din zbor nici n-ai urlat cu sângele-ntre vine lăsându-ți pruncul negrului cocor… Și nu-ți ascunde lacrima, pe bune eu nu te cred bărbat... al meu... copil răsai de pe sub valul plin de spume îmi spune orice vis cât de umil îl voi amesteca cu puf de cioară – prietenă mai veche de a mea de-o sută douăzeci de ani fecioară cu penele lucioase ca de stea O să îl dau in clocot până-n ziuă tinctura de \"neom\" va fi și-a ta – îți torni trei picături de zbor în piuă și le atingi cu vârful limbii... Da! E important să nu omit esența! De nu-nțelegi cuvântul meu lichid îndată incifrează-ți aparența sub forma unui text comun rigid Iar dacă nu te temi să-mi dai crezare mă cheamă bând amestecul promis tu vei afla că nu-s decât o floare ce nu-și cunoaște fructul interzis și se hrănește doar cu ce o doare... Mă doare geamul ăsta mic închis