Necunoscutul

Phoenix plămânii i-i cuprinsese când se-nălța îi tăia răsuflarea până la suflet fără să-i pese el o urma să respire cu zarea Ceru-i plouase sub pleoape seninul valuri cuminți așteptau să înece malul fertil ca să-i crească pelinul dornic de-o mână suavă și rece Inima lui tăvălită-n cenușă noapea cerșea pe furiș colț de pâine cu-n strop de vin pentru-a fi jucăușă când se desparte un azi de un mâine Ieri am zburat să-i ascult răsuflarea Azi mă înec doar să-i aflu privirea Mâine m-aprind să-mi alung nerăbdarea fără a-l ști… Să-i ating nemurirea!