qasman

Tristete de toamna cantata de amalia Imbobocita pe versurile de jar Apasa peste brumate popasuri. E parul tau alb in largi rotocoale pe patul acoperit cu trandafiri uscati de marea tristete

Toaipa poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de qasman [qasman] 2004-07-28 | si pentru ca acum santeti departe eu nu va blestem bunii mei intorsi

Primavara in colt alb cu nestinse dimineti Unde ai lasat privighetoarea ta sa cinte? In noianuri de tristeti in cirezile bolinde Sau tovarasilor mei ce aice ma asculta Primavara tu ce

închipuire de nemers la mare pe care o străjuiește un cocotier din care a cazut o lună din cer. se strigă pe nume stele de vînt pe care le-așteaptă la poartă ghiocelul plăpînd. răsare

cintec singuratate schimbare fereastra se deschide dar nimeni n-apare in zori pe nesimtite iubirile se curma. eu sint numai trubadurul ce cinta un cintec la fel doar

Inocenta fetelor in toamna E strugurele de cabernet 1952 Un an bun pentru fecioare Si pentru poetii postbelici. Anotimpul copacului Pe malul riului a trecut In apa singerie curg chipurile

incerci sa ma adormi tu iarna cind urmeaza sa cada peste noi zapada verii din lumini descompuse cind stii c-am plecat sa ma alatur tirziului ieri. alearga femei dezgolite de taina ivita

aici e patria norilor departati stai cit e ziua de lunga si te uiti oare mai vine ana? ride izvorul de apa vie cristalin ca o tichie de margaritar te-apleci la izvor o data de doua ori ce apa

Porumbele La rascruce e un copacel Care face porumbele. Primavara e plin de spini, Si ploua. Acum e Vara si sunt verzi-albastre, Au crescut anul acesta mai mari, E semn de

Actuala Fă, merțanu-I la poartî, Verzîșori-s covoru\' di gios, Vinî sî ti ieu di toartî șî sî ti duc la paris. Lasî-mă ca sî pun limba Uni-ți placi țîi mai mult, Tu di ci nu gîndești ca

introducere in daca exista infinitul se poate scrie de fiecare data cind ti-aluneca cerneala in coltul miinii. introducere in daca exista boala se poate muri la fiecare stranut plin de

Actinic afloriment afidavit ambetant Bulversează biocorul branhiozaurilor bricoleri Ce cabotează cu campimetrul comprehensiv Denigratoare determinare detersionantă Elegiacă eclectică

Hermeneutică Paradigmă Idiosincrazie Axiologie Banal Dicționar de neologisme Ediția a III-a Editura Academiei Republicii Socialiste România București 1978. Viață

imperfectă e marea si rîul la fel dar stau lînga valul ce ma ucide mișel și-mi toarnă în inimă un dar de soare răpus e zarea văzută de jos și nespusă la nimeni. lucesc de jos ca intr-o

Cînd te-am văzut a doua oară stînd Mi s-a părut c-ai obosit Dar tu erai doar plictisită. Amanții-n poartă se sărută De dureroasa amintire Că mîine se vor întîlni. Mîine care vine greu și

durerile surde in teasta si-n pintece parca-s un tipat de sirena simturile imi sint mai ascutite de cind iarna a devenit un nou anotimp. il simt in vintrele mele se numeste primavara il

In gradina am o floare. Se ofileste Si moare. Tu mi-ai sfaramat inima.

Tu vrei sa-ti dau din piatra mea ascunsa. Vrei sa te fac sa canti ca o vioara Vrei sa te fac sa gemi ca curva cand se iubeste-ntaia oara. ........................... Caci nu

Ficatii in mine se zbat ca doua pasari albe Cu ciocuri din otelul sulitei ce l-a strapuns pe Isus Si ma intreb ca-nfiecare toamna unde m-au dus?! Inafara e oceanul de eter de necuprins, iar

Iubito, mi-am pus lana de aur la gat, La pieptu-mi grabeste, un pic sa te strang. Iubito, arcul lui Ulise acum il intind, Lasa-ma, incet, sa te cuprind... Iubito, de ce acum cand am si marul

mi l-au furat pe Bacovia carte de capatii il iubesc ca pe sculatul Lazar ce-l dintii. privirea mea pe rochii indecente curma gindirile despre ce a fost priveste la luna fugarul

Gogol si Puskin cazusera de 2 doua ori impreuna e prea mult trebuie sa ies in oras sa iau paine partea dreapta a capului mi-e amortita nu aud aproape deloc sa-i iau Martei o chila de

Bolnavi Pneumatici, psihici, hilici, Oameni de pe strada Mergand. Simpatici, empatici, Fara sa stie Ce sunt. Cuvinte aruncate de nimeni, Spre cunoastere profunda.