Poezie
Amalia
1 min lectură·
Mediu
Tristete de toamna cantata de amalia
Imbobocita pe versurile de jar
Apasa peste brumate popasuri.
E parul tau alb in largi rotocoale
pe patul acoperit cu trandafiri uscati
de marea tristete mi-e teama mai tare
decit de moarte.
Astepti sa vin si eu in dantul tau
E prea devreme e toamna
Si parul tau alb ma-nfioara amalia
Astept iarna sa ma cuprinda din nou
Sa vin si eu in patul tau
Si sa murim de frig pe trandafirii uscati
Pentru totdeauna amalia.
001699
0