qasman

numai stau si ma uit cum printre garduri de vremi se rasuceste-n broasca lacata si gata am inteles caci nu sint prost ati pierdut azi o reduta dar miine ce va fi e iarasi ce-a

Scrie pe masa cu figuri rotunde De unde vin alunecînd în sus Danțuri de bresle fără urme Ajunse mai tîrziu în ceas Că trece o mașină la chindie Cu mers de melc și tors de arahnidă Care a fost

primavara destul in iarna ta am stat din nefericire ai si tu un pacat al iubirii ne-ncepute... iubiti-va pe iarba verde si peste ea ne-nceputa sa cada ploaia ca peste castele de neinceputa

Niciodată in muzică nu s-a scris, sau compus, ceva mai frumos decit „assai meno presto” din simfonia a 7-tea de Beethoven. E o inflorire a florilor, divină, și glasul lor mă duce in

Teoria marelui bang Sau marele bang comuni(st)tar Sau clopotele de la mitropolie Sau orice altceva Nimic nimic nimic nimic… Nimic nimic nimic nimic Nimic nimic nimic nimic Nimic nimic

Bizantul cel sfint e de joaca Byron palicarul pierdut Schimba nota de sus Beethoven doar cinta. Sumbre walkure eroul Nu e pierdut e doar mort Pe cartile de literatura. Cum cad cartile de

Am fost lovit de doua ori la cap. Prima oara de limba unui clopot, A doua oara de limba unui peste. Prima oara in urechea dreapta, A doua oara in ochiul stang. Din imperecherea lor in inima

aleargă prin țară ecouri de nou un erou de la revoluție a mai murit de batrînețe sau poate de boala. intelectualii strîng rîndurile mai aproape tovarașii pot ieși din întisele ape cu

Păru-i moale pe capul verziu se răscoală La pale de vînt pustiu și nu-nvie. Din ascunziș mă uimeste cu rîsul zglobiu Și știu că se uită la mine. Adormită pare doar ea zburdă peste

Lumina nu e caldă doar sufletul în ascuns Împrejmuiește cu iedere miezul Urcă în stele lumina rece de nepătruns Și-ntoarsă pe dos se profundă invers Oriunde e taina caldă ce-a fost Și va fi

Sunt orele noptii Sunt orele noptii pana la ziua E o noapte plina de mister Stau pe sub geamuri si iti cer O gura de aur, monser. Amantii sub luna petrec Alinari de neurochimici E

Luminile serii in penumbră lucesc Amanții bolnavi de tristețe Între stele departe sosesc. Impetuoase catedrale spre cer se înalță Pierduți in neant bolborosesc Cîntece fară urmare cei goi de

fireasca e viata si moartea la fel in drum stau drumetii lui saul asteapt o veste de la el sint sculatul lui dar nu-l caut. ma plimb prin lume ca o zina pe ape si-mi pare lumea o noapte ce

Unchiul meu a venit azi la mine mi-a adus o mana de struguri anul acesta putin mai acri. Vorbim despre revolutie Despre nominalism si realism Suntem de acord cu admiterile de la

Au plecat Din farfuria alba in centru, dar cu margini albastre, un ciorchine de strugure pe trei sferturi mincat ma priveste. Au scuipat pielitele strugurelui, doamnele fine, Sint

Ce sintem astazi Sau nu sintem Vitezele prin univers Cauta sa schimbe mersul Dar le-am spus , maistrul mi-a spus ca nu pot merge mai rapid decat lumina Si ei cred invers ! Eu merg azi foarte

-de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt soro daca-mi sta bine si cu ea ma simt ca si cu tine? -de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt frate cind si ea se-nvirte

Si zicem nu ! In noaptea de batrani. SI canta caini , Si canta caini! Dar orgile din Hagia Sofia plang... Batran si tanar Eu ravnesc La sanul tau pagan. Si latra caini, Si latra

Necunoscuți de vremuri în minte ne temem, Iubire de albastru și roșu te am, E galbena glia de holde și tu stai nevegheat. Scoală-te Gheorghe, e timpul de arat, E mama și tata pe ogoare de

cad picaturi de ploaie pe fereastra un cintec trist scade in departare se innopteaza in goala piata. un ciine vagabond cu covrigul in coada alearga dupa mita vestita printre

un graunte de piatra la marginea galaxiei trece prin genuni in haina albastra o arca cu viata spre moarte. ocolind planetii viforosi dragostea este cea care o mina in jos linga gaura

Degetica si cocoselul neascultator Nu exista Istorie!Sunt numai unii care se nasc,unii care mor, si cum zice poetul: “altii care nici nu se nasc si nici nu mor (sunt cei mai multi).

La început de iarnă ce seamană în toamna aceasta A toamnă inventez cuvinte bolnave și le arunc în neant. Vindeca-se-vor la iarnă în gerul și crivățul greu Cînd alături de ele bolnav voi fi și