Poezie

Necunoscuti de vremuri

1 min lectură·1 septembrie 2004

Mediu

Necunoscuți de vremuri în minte ne temem,

Iubire de albastru și roșu te am,

E galbena glia de holde și tu stai nevegheat.

Scoală-te Gheorghe, e timpul de arat,

E mama și tata pe ogoare de țipirig,

Te strig din rărunchi, e frig.

Strugurii anul acesta se coc mai tîrziu,

Îi fură aurul galben din neamul nostru

Și patriei îi e frig între noi încălziți.

Măi Gheorghe te cheamă pămîntul

Și ție chiar nu ți-e frig ?

Ascunsă e patria pentru tine,

Ascultă din nou cum cîntă privighetoarea

În mai-ul tău îngeresc,

Lumini îți apar de pe ceruri,

Copiii, încă, îți mai trăiesc,

De doine pe care le-ai uitat,

Cîntă din frunză, țărane,

Þi-e singurul instrument pe care-l mai ai,

Și coasa și toaipa cu care le-ai dat la cap,

Îs unelte de muncă.

Albastră ți-e inima

și roșu cuțitul din inima fratelui tău,

dar galbenă e mămăliga pe care o torn din ceaun.

Galbenul soarelui ei să te urmarescă,

E toamna, și prietenilor

Le dau un pahar de vin și o bucată de mămăligă încălzită pe vatră.

001.617

qasman. “Necunoscuti de vremuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/qasman/poezie/84925/necunoscuti-de-vremuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.