Divertisment... cu cântec!

Ar fi-ntre cele bunicele
Catrenul tău, (și-un pic pervers),
De-ai pune între ghilimele
Acea sonată-n primul vers

Acuzația-i banală
Ș-o să vă explic îndată:
E normal că-i anormală
Când vorbim de o... SONATÃ!

Dan-T

Mulțumesc mult, d-le Ghiță, pentru semn, sugestie și, mai ales, pentru sprijin și încurajări!

Beethoven

Proprietăreasa-l aborda
O dat’ pe lună, dar zic unii,
Bani de chirie nu avea
Și-atunci i-a spus... Sonata lunii.

Chopin

Dup-o Nocturnă, cu băieții,
A ațipit pe o dormeză,
Dar în lumina dimineții
A-ntrezărit... o Poloneză.

Bach

I-a spus maestrul său de studiu,
Când a sosit cam brusc acasă
Și l-a surprins într-un Preludiu...
Că Fuga e mai sănătoasă.

Preludiul pentru o "sonată"
Ar fi un lucru inutil
De-ți pierzi elanul deodată.
Ah! Nu am fost deloc subtil.

Cu toate că ideea de a specula jocul de cuvinte de cest gen nu e nouă, catrenul tău este mai aparte, mai amplu folosind trei termeni muzicali cu trimiteri bine direcționate deci și cu o mai mare încărcătură. Și poanta e bună dar la ritm mi se pare ca ceva scârțîie Mai precis la v2 și v4

Aș încerca ceva de genul :

Când o SONATÃ abordezi,
N-o scoți la capăt nici cu ruga
Dacă PRELUDIU îl ratezi...
Te mai salvează numai FUGA!

"PE- LU- DIU= trisilabic/veyi DEX