După furtună

Când - dup'o ceartă cu soția -
Mă relaxez "la un pahar",
Admit, în fine, teoria:
"Femeia-i răul necesar."
Dan-T

De ce, cumva e prea cochetă
și îți ascunde acel pahar
cerând să ții ceva ...dietă
când paharu-i rău prea necesar?

O să îți ofer eu cheia,
(Chiar de-i totul foarte clar):
Dacă nu era femeia
Omul n-ajungea în bar!

Dan-T

De crezi ce scrii acolo, zău,
Gândești total deficient
Și pot să-ți spun că ești un rău
Mai mult decât suficient.

O să îți ofer eu cheia,
(Chiar de-i totul foarte clar):
Dacă nu era femeia
Omul n-ajungea în bar!
Dan-T

Cheia de la bar... femeia?
De acord, dar prefer ca un nătâng
Să beau astăzi direct ,,cheia’’
Să mă-mbăt din sânu-i stâng!

De crezi ce scrii acolo, zău,
Gândești total deficient
Și pot să-ți spun că ești un rău
Mai mult decât suficient.
GIP

Citindu-te,-mi înec amarul,
(Căci sunt pe internet în bar)
Și-mi spun (tot ridicând paharul):
E și Petrică... necesar!

Dan-T

Cheia de la bar... femeia?
De acord, dar prefer ca un nătâng
Să beau astăzi direct ,,cheia’’
Să mă-mbăt din sânu-i stâng!
VB

O să-ți răspund (ca-ntre băieți)
C-un adevăr, neîndoios:
Atunci când vrei să te îmbeți
Bea (două palme) mai de jos!

Dan-T

Citindu-te,-mi înec amarul,
(Căci sunt pe internet în bar)
Și-mi spun (tot ridicând paharul):
E și Petrică... necesar!
Dan-T

Ops, e tâlcul cumva sugestiv
Ori nu zici că o fi ...femeie
Sau poate e la fel... ,,bețiv’’
De-i ,,necesar’’ P.? – ce idee!...

O să-ți răspund (ca-ntre băieți)
C-un adevăr, neîndoios:
Atunci când vrei să te îmbeți
Bea (două palme) mai de jos!

Dan-T

nu-i sfatul rău, mă înțelegi,
de tot cercăm a ne-mbăta
atunci de ce paharul îl alegi
și nu bei de acolo dumneata?

nu-i sfatul rău, mă înțelegi,
de tot cercăm a ne-mbăta
atunci de ce paharul îl alegi
și nu bei de acolo dumneata?
VB

Îți spun acum, ca la un frate,
De ce-s prin baruri, necăjit:
Fiindc-acasă (din păcate)
La mine,-i "vinul" oțețit!

Dan-T

P.S. D-le Barbu, îmi fac plăcere replicile dvs. dar mult mai mare plăcere mi-ar produce dacă ați încerca să le încadrați și în prozodie. Vă mulțumesc!

Îți spun acum, ca la un frate,
De ce-s prin baruri, necăjit:
Fiindc-acasă (din păcate)
La mine,-i "vinul" oțețit!

Dan-T

să închei frumos ,,duelul’’
vezi, e toamnă, s-a cules,
și-a ieșit deja novell’-ul
la ce bun atâta... stress

(p.s. scuze stângăcia, am observat după ce am postat, sunt începător mai mult decât înțepător...)

Când un barman îi oferă
Două tipuri de pahare
Este altă calimeră:
Cere răul cel mai mare.

Când un barman îi oferă
Două tipuri de pahare
Este altă calimeră:
Cere răul cel mai mare.
DN


Recunosc, nu-i de mirare,
Supărarea să-mi alung
Eu aleg paharul mare...
Că e cu picior mai lung!

Dan-T


să închei frumos ,,duelul’’
vezi, e toamnă, s-a cules,
și-a ieșit deja novell’-ul
la ce bun atâta... stress
V.B.

Bine, să oprim duelul,
Îți șoptesc deci, la urechi:
Nu mă-mpac cu "tulburelul",
Mie-mi place vinul vechi!

Dan-T

Înseamnă că o vezi cam rar
Sau chiar deloc, pot spune,
De zici că-i răul necesar,
Când ea-i o... bunăciuneeee!

Înseamnă că o vezi cam rar
Sau chiar deloc, pot spune,
De zici că-i răul necesar,
Când ea-i o... bunăciuneeee!
RI

Chiar nu mai pot să-ndur
Acest supliciu, zău,
Toți prietenii din jur
Îmi spun că-i bună... rău!

Dan-T

P.S. D-le Orășanu(?), o să vă răspund aici, la unul din textele incriminate de dvs. Am folosit intenționat ghilimelele pentru că noi (doar la români) știm că
"la un pahar" înseamnă defapt adevărate sindrofii iar motivul cel mai des invocat de sòții practicanți este neînțelegerea din familie. Eu nu am vrut să vă dau explicații nici la alt comentariu, pe care eu personal îl consider răutăcios, pentru a nu se interpreta că vă desconsider ca epigramist, cu toate că nu am gasit nicio epigramă în pagina dvs. (dar probabil le-ați șters).
Dacă v-am greșit cu ceva eu vă cer sincer scuze, public, dar trebuie să vă spun că singura diferență dintre dvs. și dl. (da, așa cum e, este și dânsul domn) Sfichi este că dvs. ași avut orgoliul să vă retrageți de pe acest site, cel puțin pentru o perioadă.
Mii de scuze tuturor, Dan-T

Eu spuneam, la Mesajul deschis al lui Laurențiu Ghiță, că acest text trebuie trecut la Atelier. Ceea ce susțin și aici: textul nu leagă, nu condiționează concluzia (nu poate fi numită poantă, că nu e) din final. Explicația dată mai sus s-o înțeleagă autorul.
Din păcate, lucru pe care îl anticipam, autorul se întoarce spre persoana mea, chestie care nu îi repară cu nimic textul. (Dacă n-aș fi scris epigramă niciodată (să zicem), textul lui era bun?) Și, de prisos să mai spun, nu mă intimidează.
Trecerea la Atelier ar descongestiona semnificativ pagina principală. Popularea ei cu texte mediocre - de către acest autor - e deja ceva obișnuit.

Calimero

Critica lui "amioală"
E-o reacție normală:
Nu mă poate înghiți...
Și mă toacă zi de zi.

Dan-T

Evident, în primul vers este "amicală".

Mii de scuze, din cauza emoțiilor!