Potoroaca Romeo

Eu știu de ce-ți porți tu ughele … prea multă livadă in zeghe așa e când ai ochii in ei meduze și părul pe foc ecluze Iarăși mi-a zis mie Ekweme că roua te ustură Și

... tu balansoar acvatic al cailor de mare și urșilor polari. Îți țes orizontul, despicând tibii frânte, Însăilând ochi impuri, clătiți în gheața aburindă de suflul eroilor încordați pe-o coadă

Asasinat în frunze de nuc, Serviți conservă de lună în griș!

Am stat și m-am înfricoșat la gândul că el, părul genelor mi-ar putea crește în continuu Străpungându-mi cuibul unde se clocește oul, Mult-plecării și întoarcerilor supra-etajate Am încercat un

Pleosc, zbrr, fâl fâl... Prefer să fiu lăsat pe spate De unde privesc Cum vârful frunzelor taie gingașe bolți calme din care țâșnesc păsări rostogolinde și toate odată Izbind în

I. Ha-sefer kha sefir - sa-pfeir cred că-n lume-yd cartea kha sep-feir cânta Yadmeth Khep het spfeir Și-ntre piatre-i cartea ( sunet lipsă ) …kha -------------------------------

El mă întreabă: ce are cercul cu dreapta a face, ce are paharul cu raza de lumină ceașca de cafea cu toarta, ori cuțitul mușcata mă întreabă ce are gura sticlei cu țeava puștii… el mă

Ne plimbăm ca doi îndrăgostiti în cercuri, prin coridoarele banale și-ncâlcite dar ea îmi spune că nu'n-cerc ne-amețim, ci-n briza cea de munte se mângâie o ceafă eu am amețit de cercuri, cercuri

M-am întins pe-o goană felină…, cheamă-mi un strigăt subțire și tănăr scurs din trei metale uitate undeva în înaltul albatru sărută-mi ochii apăsați, de atâtea flori de caise căzute odată

C-am pierdut poezia, asta v-o spun de la bun început E bine să-ți scoți cortexul și măduva spinării și pe tine; în fond te scoți afară și te privești cu ochii beliți, așa cum, cu ochii aceștia

Ghilghamesh – Azimut Azdra – Eframitul … Și cicrator-ul începe Ciclicic Azmuțit cindromul petelor grepfate Epfilonul se întreabă în afara privirii de sine Căci înlăuntrul nu-l

Bețivul Sunt obosit… îmi spuse, sunt obosit… bețivul îmi spuse mie, sunt obosit, sunt obosit… în fața porții cea expusă de demult eu îmi spun mie însumi și găurii din aripa vulturului:

Am auzit o bubuitură strasnică, fară doar de sunetul îngrozitor. Am gustat un măr fără să-l musc. Am mirosit un caisă fără să o miros. Simțuri ale mele cinci voi, unde

Cântare spre păduri reci În spatele geamului Fier rece Metal de gheață Trădătoare orchidee Urâțenia caldă a unei piranha Răsucind petale de orchid în pini umbriți Metalic sentiment

Rândunica dâ târcoale foișorului Pisica tresârândâ... cerne adierea amiezei printre mustăți.

Alefi – pfi-nță – nunții crud ț- gloth Un haș lung și-o urmă – forme ale căii Ale pformii – și Liniștea cântului Este în căile glothului Gloth - Contemplarea literei din starea sinelui În

Ghimel - hamal - hlamidă Ghimel Blestemul către călcători Robul tău e singur aici Nu-l lăsa pe el Gamaliel Glida Înțeleptul cu pas mărunt

Am văzut doi vulturi sprinteni, țâșnind subțire către amețitorul înalt! Nimeni nu-i abătea! S-a dus în sânul albastrului nemișcat. Ce bubuitură… ce sunet tânăr nășteau …! Doar țâșneau,

Bethadia – crepuscul Și cum poate tânărul să-și facă a lui casă? Ad-Beth crepuscul Paza stelelor Paza cerurilor Păzește căile sale Beth Chain Be Thadia Întinderea