Egilda

M-am întins pe-o goană felină…,

cheamă-mi un strigăt subțire și tănăr

scurs din trei metale uitate undeva în înaltul albatru

sărută-mi ochii apăsați,

de atâtea flori de caise căzute odată cu bruma de Marte

Umbra spicelor de alb aplecate peste atâtea platoșe războinice

de viteji căzuți sub ploaie târzie în floare de cireș de aceasta dată

ne vom strivi împreună sub stihiile planctonului primăvăraticilor aorore boreale

ce lunecă pe opalul ochilor, tot timpul altor ursi polari

… iar ei blânzi mugesc catre steaua albă tremurată în însăși măduva anotimpurilor celor trei plecate

să cădem pradă dar, mândrilor eroi vânturați în tihna așezatelor adieri damaschine