Porumboiu Nicusor

Lacrimi nascute parca din uitare Pornesc pe drumul fara de sfarsit Se pierd in ceata, dar merg in continuare Si se intorc in ochii de unde au venit Se cuibaresc pe-obrazul cel brazdat De vremi,

Sunt rugaciunea ce o repet in van Cuvantul spus dar mult prea ars de soare Sunt doar un vis uitat printre stele Sunt doar o umbra si asta doare Sunt doar o ceata pe dune de nisip Fara odihna,

Cu ochii reci privesc o floare E chiar frumoasa, deci o calc Frumoase-s razele de soare Vreau sa m-ascund in catafalc Sa vad doar rosul sangelui Nu vreau un zambet, vreau durere As vrea sa

Tăcut, în noaptea albă, privesc la luna goală, Ce m-a mințit cândva, jurând că n-ai să pleci, Când tu plângeai în ploie, iar eu la tine-n poala, Azi nu mai plâng, dar stelele și luna rămân la fel

Pentru tine, cea mai frumoasa dintre flori Voi scrie un cantec cum nimeni nu a scris Mai aprins in iubire decat soarele-n zori Mai sincer si pur ca muntele nins Si-am sa-l scriu pe-o petala de

Aceleasi tigari, aceeasi cafea Acelasi rasarit, cu ceata grea Aceleasi nopti cu acelasi parfum Aceleasi aripi patate cu scrum Acelasi drum, aceeasi pasi marunti Aceleasi riduri pe aceleasi

Mi-aș fi dorit să te cunosc acum mult timp Când gestul tău timid, ar fi schimbat o lume, poate Aș putut să te sărut mai sincer, să te iubesc atunci Aș fi putut să fiu numai al tău, nu doar pe

O clipa am crezut ca sunt un zeu Dar sunt un sclav, un muritor Nu spun ce cred, nu ma simt eu Vaslesc, vaslesc si ganditor Incerc sa ma transform in stea Sa urc la cer si sa cobor Sa pot sa

L-am cautat si l-am dorit dar n-am crezut Si l-am avut, mi-ai spus sa il iubesc El nevazut si nicaieri si peste tot M-a incalzit, dar n-am stiut si nefiresc L-am ignorat, l-am alungat si l-am

Dimineata, noapte, nici eu nu stiu ce mai e, nu pot sa dorm, nu pot nici sa stau treaz. Am visat ceva ciudat, nici nu imi mai aduc aminte ce. Stiu doar ca erai si tu acolo, frumoasa ca intotdeauna.

Ai plans prea mult si poate vei mai plange Si ai sa spargi strigand oglinda-ntunecata Ai sa ridici un ciob ce-acum nu te mai minte Va straluci si el si lacrima-ti picata Pe un covor de vise, de

Tu il iubesti si il privesti si uiti de timp Acum tu porti primul pacat de primavara Si-l tii de mana si-l saruti in primul anotimp Cand ai iubit si-ai fost iubita-ntaia oara Veti imparti acelasi

Un pui de stea de aur cu aripi de clestar Coboara spre pamant cu paru-i lung de foc Se oglindeste-n marea ce-i face un altar Impodobit cu nuferi si valuri la mijloc Acoperit cu perle si pietre

O incapere plina de oameni cunoscuti ma primeste cu caldura, simt linistea, simt caldura. Toti par fericiti, fiecare gest, fiecare privire le tradeaza linistea. Brusc, lumina din ochii ce ii privesc

Ofera fericire chiar de primesti doar lacrimi Ofera doar iubire chiar de primesti durere Ofera mangaiere si ai sa fii lovita Ofera si tarie din propria-ti putere Ofera ce-ai mai bun, chiar daca

Candva un inger m-a privit Si-a rupt o pana din aripa Te-a creat pe tine, cu par de aur Cu ochi ca marea, cu trup ca mierea Si mi te-a daruit. Alt inger m-a atins apoi Si mi-a zambit, mi-a dat

Magia florii din fereastra, magia fulgului de nea ce cade, cade, se topeste dar nu plange caci nu vrea Magia vietii ce se naste, a sufletului ce se ridica inspre cer si-apoi coboara iar in lumea

Si eu ma simt uneori bun, uneori rau. Paradoxal e faptul ca cei din jur nu vad asta. Dinpotriva ei vad invers. Nu conteaza pentru ei carapacea ta prea mult. o au pe a lor, trebuie sa o mentina

Ca intr-un joc de copii mi-ai oferit primul sarut Aveam atatea sa iti spun, dar m-ai oprit si m-ai privit M-ai mangaiat, mi-ai spus sa tac si am vazut Cat de frumoasa esti cu parul

Ma insoteste umbra iubirii tale Printre sunete desenate nevazut Pe peretii unui suflet ratacit In odaia cea luminata in trecut Ma insoteste in visul din apus Cu soaptele atunci nesoptite Cu

Un gând firav, se sfarămă pe masa-ntunecată În camera obscură cu gânduri mincinoase Se-agață de pereții ce-ascund lumina beată Și cheamă răsăritul din vremuri vechi, ploioase Ar vrea să fie iar,

Plangea un sunet de chitara Acolo-n mintea mea, ratacitor Un pas grabit se auzea pe strada Si praful ridicat ma musca Incet, nepasator. Lumina de pe-alee tot clipeste Cand e-ntuneric, cand mi-e

Clipe frumoase, fragmente de vitralii Fragmente dintr-o viata sfaramata Cioburi infipte in masa de cafea Si in inima ce a iubit odata Clipe frumoase, doar fire de nisip Purtate-n vant pe aripile

In miezul noptii noi ne plimbam de mana Eram un print calare, iar tu erai o zana Eram copii naivi, iar viata doar un joc Acum e intuneric, tacerea e de foc. Si-acum din nou, cand soarele