Din mintea mea nebuna
Un gând firav, se sfarămă pe masa-ntunecată În camera obscură cu gânduri mincinoase Se-agață de pereții ce-ascund lumina beată Și cheamă răsăritul din vremuri vechi, ploioase Ar vrea să fie iar,
Interzis
Copilării și gesturi încă nefăcute Lumini dansând tremurător în păru-ți desfăcut Cuvinte nerostite de buzele-ți tăcute Fiori și aburi, păcatul nefăcut Mă-ndeamnă să te chem din nou, să te
Prea târziu
Mi-aș fi dorit să te cunosc acum mult timp Când gestul tău timid, ar fi schimbat o lume, poate Aș putut să te sărut mai sincer, să te iubesc atunci Aș fi putut să fiu numai al tău, nu doar pe
Luna goala
Tăcut, în noaptea albă, privesc la luna goală, Ce m-a mințit cândva, jurând că n-ai să pleci, Când tu plângeai în ploie, iar eu la tine-n poala, Azi nu mai plâng, dar stelele și luna rămân la fel
Balada primului sarut
Ca intr-un joc de copii mi-ai oferit primul sarut Aveam atatea sa iti spun, dar m-ai oprit si m-ai privit M-ai mangaiat, mi-ai spus sa tac si am vazut Cat de frumoasa esti cu parul
La inceput de primavara
Tu il iubesti si il privesti si uiti de timp Acum tu porti primul pacat de primavara Si-l tii de mana si-l saruti in primul anotimp Cand ai iubit si-ai fost iubita-ntaia oara Veti imparti acelasi
As plange oricum
De multe ori as vrea sa nu fiu om sa fiu un fluture, o piatra sau ceva Orice, sa nu gandesc si sa nu plang Sa fiu minuscul sau nimic, as vrea Insa te-as pierde si-as plange iar Caci nu ai sti ca
Abisul
Pe-o ancora uitata in malul invechit Mai zace putrezita doar o veche plasa Mirare pentru pestii priviti la nesfarsit De ochii inecati si seara nu se lasa O zi fara de vorbe, o zi fara de
Uitare...
Lacrimi nascute parca din uitare Pornesc pe drumul fara de sfarsit Se pierd in ceata, dar merg in continuare Si se intorc in ochii de unde au venit Se cuibaresc pe-obrazul cel brazdat De vremi,
Pentru tine
Pentru tine, cea mai frumoasa dintre flori Voi scrie un cantec cum nimeni nu a scris Mai aprins in iubire decat soarele-n zori Mai sincer si pur ca muntele nins Si-am sa-l scriu pe-o petala de
Trist
Stai la fereastra si privesti La trecatorii cei grabiti Ai vrea sa plangi dar te opresti Cu ochii tai cei obositi Astepti sa vina, vrei sa crezi Ca doar trecutul ti-a fost dat Iara prezentul nu
Aseara
Aseara fulgerul mi-a ucis un gand Gandul iubirii tale ce-l scriam Pe coala vietii la un sfarsit de rand Cu trandafiri si lacrimi si taceam Plangand. Aseara ploaia mi-a furat un vis Visul
Sunt
Sunt rugaciunea ce o repet in van Cuvantul spus dar mult prea ars de soare Sunt doar un vis uitat printre stele Sunt doar o umbra si asta doare Sunt doar o ceata pe dune de nisip Fara odihna,
La fel
Aceleasi tigari, aceeasi cafea Acelasi rasarit, cu ceata grea Aceleasi nopti cu acelasi parfum Aceleasi aripi patate cu scrum Acelasi drum, aceeasi pasi marunti Aceleasi riduri pe aceleasi
Am pierdut un dumnezeu
L-am cautat si l-am dorit dar n-am crezut Si l-am avut, mi-ai spus sa il iubesc El nevazut si nicaieri si peste tot M-a incalzit, dar n-am stiut si nefiresc L-am ignorat, l-am alungat si l-am
19 martie 2002
Metalic lant de amintiri prea reci Rugini de sange, verigi topite Ma strange, ma doboara, ma sufoca Cu fierul rece, cu margini ascutite Si vrea sa-nghete imaginea cea calda A trupului ce-a fost
Clipe frumoase
Clipe frumoase, fragmente de vitralii Fragmente dintr-o viata sfaramata Cioburi infipte in masa de cafea Si in inima ce a iubit odata Clipe frumoase, doar fire de nisip Purtate-n vant pe aripile
Scantei
Scantei din focul care arde In semineul pe care l-ai dorit Se tot topesc in umbra din odaie Sau se opresc pe chipu-mi obosit Parca soptesc sau parca planr si ele De dorul tau, dup` al tau
trandafirul
de-atatea ori pe trandafiri eu am calcat nu am simtit mirosul, n-am vrut sa ii privesc ii auzeam plangand, iar frumusetea nu-i salva de o iubire cruda a unei talpi brazdate nefiresc de sangele
Ratacesc
Ma pierd printre gandurile tale Ratacesc in propria-ti fiinta Inot in privirea ta cea senina Zidesc un suflet nou Cu a ta credinta Hranesc padurea planetara Cu lacrimile tale de cristal Ofer
Suntem unul
Ma insoteste umbra iubirii tale Printre sunete desenate nevazut Pe peretii unui suflet ratacit In odaia cea luminata in trecut Ma insoteste in visul din apus Cu soaptele atunci nesoptite Cu
Calatorie printre sentimente
Alerg printre propriile ganduri uneori Printre lumini, pe culuare innegrite Vad chipuri sculptate pe pereti de ceara Strabatute de ape tulburi si grabite Si trepte luminate de licurici
Umbra
De-atatea ori am incercat Sa scap de umbra, sa fiu eu Si cerul negru m-a plouat Cu lacrimi albe si mereu Am ezitat sau am fost las N-am vrut lumina, te-am ranit Din intuneric te iubeam Cu
In gand
Iubirea razei de lumina Ce ai sadit la mine-n gand Nu o pot ascunde cu umbra sau cu ura Si nicicand Nu am sa sparg altarul Ce l-ai cladit din lacrima-ti picata Cea transformata-n foc Si
Iluzii marine
Un pui de stea de aur cu aripi de clestar Coboara spre pamant cu paru-i lung de foc Se oglindeste-n marea ce-i face un altar Impodobit cu nuferi si valuri la mijloc Acoperit cu perle si pietre
In tacere
Ofera fericire chiar de primesti doar lacrimi Ofera doar iubire chiar de primesti durere Ofera mangaiere si ai sa fii lovita Ofera si tarie din propria-ti putere Ofera ce-ai mai bun, chiar daca
Viu in sufletul tau
Ai plans prea mult si poate vei mai plange Si ai sa spargi strigand oglinda-ntunecata Ai sa ridici un ciob ce-acum nu te mai minte Va straluci si el si lacrima-ti picata Pe un covor de vise, de
Trecatorul
Pe strada noastra eche, trece-un strain agale Umbra iubirii noastre ii iese-acum in cale El cade pe asfalt, nu stie ce sa faca Ar vrea sa spuna ceva sau poate-ar vrea sa taca El scapa un pumnal
Accept orice
Daca nu as mai simti inima ta batand Langa pieptul meu, s-o aud, sa vibreze Stiu ca inima mea ar plange, s-ar opri Nu ar mai avea dupa ce sa se ghideze, Iar, daca, daca ma vei face iar sa
Ceva banal
Magia florii din fereastra, magia fulgului de nea ce cade, cade, se topeste dar nu plange caci nu vrea Magia vietii ce se naste, a sufletului ce se ridica inspre cer si-apoi coboara iar in lumea
Casa de pe nor
Trapta cu trapt-am vrut sa urc Pe scara ce o nueai viata A fost frumos la inceput Era o provocare Tot mai abrupta, tot mai grea Intunecata, goala, rece Cu balustrada invechita Cu trepte
Comoara
Spuneai candva de o comoara Ce ai ascuns in palma ta Nu te-am crezut, mi-ai aratat O lacrima cazuta dintre nori Parea o stea. Cand ai plecat mi-ai daruit Sufletul tau imachetat Nu te-am crezut
La revedere
Plangea un sunet de chitara Acolo-n mintea mea, ratacitor Un pas grabit se auzea pe strada Si praful ridicat ma musca Incet, nepasator. Lumina de pe-alee tot clipeste Cand e-ntuneric, cand mi-e
Doi ingeri plang
Candva un inger m-a privit Si-a rupt o pana din aripa Te-a creat pe tine, cu par de aur Cu ochi ca marea, cu trup ca mierea Si mi te-a daruit. Alt inger m-a atins apoi Si mi-a zambit, mi-a dat
Plangea mormantul...cu lacrimi de otel
Cu ochii reci privesc o floare E chiar frumoasa, deci o calc Frumoase-s razele de soare Vreau sa m-ascund in catafalc Sa vad doar rosul sangelui Nu vreau un zambet, vreau durere As vrea sa
O clipa
O clipa am crezut ca sunt un zeu Dar sunt un sclav, un muritor Nu spun ce cred, nu ma simt eu Vaslesc, vaslesc si ganditor Incerc sa ma transform in stea Sa urc la cer si sa cobor Sa pot sa
Batista de matase
Trecuse-un an dar ma gandeam inca la tine Orasul m-a uitat si banca ne uitase Si-ajuta alti iubiti ca tine si ca mine Sa imparta amorul si clipele frumoase. In parculetul nostru mic si cu
Laura
Sunt omul trist ce-ncearca sa-mbratiseze lumea Ce cauta abstractul si adevarul pur Ce cauta himere si-asteapta o iubire Care-i de mult apusa in coltul ei obscur. Astept sa vad apusul apoi
Esti
Esti demon pentru viata Esti inger pentru moarte Esti umbra din lumina Esti lumina din noapte
Te voi iubi mereu
Acum in miezul noptii cand somnul ti-este lin Eu stau sub clar de luna, vars lacrimi si suspin Nu pot sa-ti cred cuvantul, nu pot sa imi revin Floarea iubirii noastre s-a transformat in spin.
Nemiscat
Privind incet spre stele nemiscat Te-astept din nou cu vorba ta cea dulce Doar doua lacrimi am si un oftat Ce ma-nsotesc si nu vor sa se culce. Te vad din nou cu ochi intrebatori Ma
Vin
Stau singur la o masa si sorb dintr-un pahar Uitarea si eu beau si ea tot nu ma-mbata Nu pot sa uit de tine, de-amor si de amar Si beau si rad si plang si toate trei de-odata. Si sorb
Contradictie
Un zambet fals, sarut de fum Durere-adanca-n infinit Iubire neagra, vis de scrum Tu nu ma stii, eu te-am iubit Suflet de gheata, om de fier Esti totusi calda, esti o stea Tu esti chiar
Balada unei stele
Din bolta neagra spre pamant O stea coboara catre mare Si-i cere-un strop fara un cuvant Se-afunda-n apa si-apoi moare. Chiar daca si-a pierdut din stralucire Si simte-ncet cum aura-i se
Ai plecat
Afara-i noapte si vantul parca plange Si plang si eu in mica mea odaie Unde lumina incet, incet se stinge Si plang si eu si plang copaci-n ploaie. Plang eu incet, plange si floarea ce-ai
Pentru copilul tau
In miezul noptii noi ne plimbam de mana Eram un print calare, iar tu erai o zana Eram copii naivi, iar viata doar un joc Acum e intuneric, tacerea e de foc. Si-acum din nou, cand soarele
Plec
Afara ceru-i purpuriu Iar ziua va veni curand Tu dormi cu trupu-ti dezvelit Eu te privesc incet oftand. si iti acopar trupul fin Cu asternutul din dulap Eu te sarut, nu te trezesc
Lorena
A fost o dat-o noapte ca orice alta noapte Cu luna si cu stele, cu umbre si cu soapte Cu negru si crepuscul, sperante si-ndoiala O noapte oarecare si totusi speciala. M-am dus langa
