Poezie
Laura
1 min lectură·
Mediu
Sunt omul trist ce-ncearca sa-mbratiseze lumea
Ce cauta abstractul si adevarul pur
Ce cauta himere si-asteapta o iubire
Care-i de mult apusa in coltul ei obscur.
Astept sa vad apusul apoi si rasaritul
Si-astept incet raspunsul sa-mi sune in ureche
Iar Universul tot se-ntruchipeaza-n fat-mi
Si imi ofera cheia de la o usa veche.
E cheia ce poseda raspunsul infinit
Si poate sa deschida ce usa imi doresc
Totul se schimb-acum si-n fata am trei usi
Si-n fata lor ma-ntre la care sa m-opresc.
Nu caut nemurirea caci imi cunosc fiinta
Si trec pe langa usa cu pasul repezit
Intelepciunea apare in cale si iubirea
Oare sa iau iubirea sau gandul mult dorit?
Intelepciunea are cate-un raspuns la toate
Dar nu-ti ofera focul, ci sfatul, nu trairea
Si fara ezitare eu am ales o usa
si am decis din toate, eu am ales iubirea.
002.346
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Porumboiu Nicusor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Porumboiu Nicusor. “Laura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/porumboiu-nicusor/poezie/10444/lauraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.