Plopeanu Petrache

LIM, te întreb cum ți-a venit ideea și imaginea aceasta? Cucuvele lipsă, tristețea primirii morții, ieșirea din obișnuit fără obișnuit, sau cum să murim fără să știm că murim singuri. Așa murim indiferent de ce vor spune \"exegeții\" în problematica morții! Poemul este original tocmai prin această îmbinare dintre lipsă, moarte și tristețe și gândul implicit că în prezența cucuvelelor Irina ar fi putu să moară altfel decât tristă. E bună încadrarea la \"filozofice\". Cred că nu voi fi certat de cineva dacă îndrăznesc să recomand acest tet cu o steluță!
Cu stimă
PP

Poemul are o aromă de sonet îndulcit cu floare de mai, chiar dacă nu sunt prezente rimele! Dincolo de sunete rămâne o armonie superioară care mă învăluie cu delicatețea ei. Un poem pe care îl prinzi în palme și pe care trebuie să-l protejezi de cuvinte!
Cu stimă
PP

Gânduri așteptând oameni
PP

Cheia construcției și înțelegerii acestui poem ar putea fi chiar acel film vechi invocat în ultimul vers. Ideea pe care se așeză poemul este una simplă: o Natașă infirmieră, iubită și dorită de toți răniții și condiția ei post-belum imaginată de o conștiință exemplară, în acest caz unul dintre acești răniți (sau poate greșesc?). Dacă aceasta ar fi ideea, ceea ce există în spatele ei nu mai este deloc simplu, deoarece condiția umană nu este deloc simplă. Condiția umană presupune asumarea conștientă a efemerității, dar în același timp inițierea unui ritual de menținere în această efemeritate atât cât e posibil fără a da curs tentației îndeplinirii efemerității.Acest ritual de menținere a ființei în efemeritate poate să fie compus din diferite gesturi de acceptare sau refuz: aici eroina imaginată de poet îi acceptă pe toți și iată că este acceptată de cineva, dar doar la nivelul unei exprimări ipotetice. POetul lasă cutia deschisă!! O steluță pentru ideea, imagine și realizare.
Cu stimă
PP

Sonet cu aromă de toamnă și monade! Nu vă lăsați prinsă doar de toamne, continuați să umblați prin livezi și omături. Aveți un sonet frumos. Felicitări
Cu stimă
PP

Nu știu dacă sunt sau nu de acord că poemul este lipsit de excepțional, dar sunt convins că ceea ce îl conturează puternic este ruptura în discurs, ruptura în obișnuit, așa cum este obișnuitul conceput de obicei. Fluența poemului există fără nicio îndoială, dar nu ea este punctul forte, ci faptul că pe nesimțite, pe negândite suntem transmigrați, ca suflete cititoare, într-o altă fațetă a realității în care evenimentele minore și nu cele majoare sunt cele care dau întemeiere actului ființării. Este aici o măiestrie a îndiguirii majorului pentru ca detaliile neluate de obicei în seamă, să fie pe drumul lor deschizător de sensuri și semnificații majore. Din detalii apare evenimentul excepțional, din schimbări de perspectivă și asemenea schibări de perspectivă sunt multiple în poem, apare poezia mare. Bineînțeles că măiestria poetului de a mânui cu inteligență banalul aparent și de a-i revela alte sclipiri este ne netâgăduit . O altă steluță și din partea mea cu bucurie!
Cu stimă
PP

Un sonet plăcut, cu o structură strunită bine și un conținut adecvat titlului.
Cu stimă
PP

Există aici o legătură de filiație, aș putea spune, între săritul într-un picior, apa murdară a ploii și rochia roșie. În jurul acestor acțiuni și lucruri se desfășoară întregul poem, care pare să ne introducă într-o lume a umedului non-gratuit, non-gratuit pentru că întotdeauna când plouă și noi suntem copii ai ploii, primind ceva, trebuie să dăm ceva înapoi din sufletul noastru. Poemul acesta este de fapt ofranda oferită acestei ploi care cutreieră trupul femeii! Fiecare acțiune, fiecare lucru interacționează între ele și creează împreună cu celelalte lucruri și fenomene o stare de fapt în care orice este posibil. Magia ploii și a femeii care este cutreierată de apă este una a purificării, este una care reface acel traseu sinuos dar pur al frumuseții. Este un poem echilibrat ca un od între realitate și altceva și pentru aceasta și pentru altele, o steluță!
Cu stimă
PP

Când spui chiar de la început \"ultima\" îndată conferi anumite semnificații celor ce vor urma. Acestea sunt de natura inevitabilului, a ireparabilului, ducându-mă cu gândul, direct spus, la moarte.Există în acest poem o identificare precisă a momentului \"mâine seară\", a spațiului \"în casă\" (dar care casă în poate că nu este una obișnuită ci un fel de casă a odihnei perpetue, mai ales că folosești mai apoi și cuvântul \"depozit\"). Trimiterile la acest drum ca la unul al finalității se face prin raportare la \"umbra mea\", la acest depozit \"unde toți ajungem la un moment dat\". Un element nou și totodată de un lirism aparte este legat de cărți și femei. Întreaga iubire pe această lume a poetului este identificată în cele două: \"miroase a cărți\" și \"sunt sensibil la frumusețea / interioară a femeilor\". Poemul este unul al euharistiei cristice într-un sens profund uman și poetic: \"nu-ți mai face gânduri / ne vor hrăni cuvintele. vom mânca pe săturate\". Chiar și trecerea la un plan geografico-sentimental direct nu face altceva decât să adâncească drama presupusului final pe care îl identificăm dintr-o dată, sinuciderea. Multe pot fi tipurile de sinucidere și de drum final. Consider că Virgil a ales un drum frumos prin poezie. O steluță e binemeritată
Cu stimă
PP

Triada oferă suficiente întrebări și suficiente răspunsuri pentru a conchide asupra calității poemului per integrum!
Cu stimă
PP

Domnule Erbiceanu, totul curge cum a spus Heraclit! Sonetul dumneavoastră curge la mine în suflet fără opreliști și-l simt și simt reflexivitatea dumneavoastră asupra a tot ce vă înconjoară. Îmi pare rău că nu am cunoascut mai devreme poezia dumneavostră! Voi fi de acum încolo, mereu prezent!
Cu stimă deosebită
PP

Intersectare dinamică a planurilor poemului, fiecare plan fiind legat de cei trei, dar elementul comun fiind frumoasa. Nimic nu se obține fără a da ceva în schimb! Oare a dărui, chiar și sufletul - sufletul îl dăruim la final sau ne este luat? - nu este un accident? Și dacă este un accident, oare cum ar arăta starea normală? Un poem care mi-a pus probleme de conștiință a receptării accidentalului!!
Cu stimă
PP

Întotdeauna acționează principiul completării contrariilor. În acest caz poemul s-a completat într-un mod fericit cu poetul. Un poem plăcut!
Cu stimă
PP

Un foșnet discret prin mâna poetului poemul
Cu prețuire
PP

(Cum tatăl ei o tot întreabă:
- Ce o să faci, c-un dezmățat?
Jignită, îi răspunde-n grabă:
-Ce nimeni nu m-a învățat!
bodea emil felician)



E clar că e inocentă,
că băiatu-i derbedeu.
Tatăl ei o vrea docentă,
de-aia-nvață ea la greu!

Cu stimă
PP

Un poem rotund, dar nu ciclic! Punctul de plecare nu este totuna cu cel de sosire ci, în ciuda aparențelor, lirismul străbate ca într-un montagne russe al versului, de la început până la sfârșitul acela fără colțuri de unde se poate pleca în alte spații poetice, întregul poem deviind câte cava de la un banal la care s-ar putea subscrie din prea multă comoditate. Deloc comodă, Carmen își asumă transgresiunea aparentei obișnuințe prin tresăriri și oscilații de la \"ce se întâmplă de obicei\" pentru a fi întotdeauna cu un pas chiar în fața sa. Aparenta împăcare a ființei ei poetice cu ființa sa obișnuită, nu este decât ceea ce spune primul cuvânt al frazei: \"aparentă\". Ea nu se împacă niciodată cu sine chiar și atunci când pare să o facă și acest fenomen face și trimiterea poemului spre latura sa sublimă. Un poem care merită o steluță!
Cu stimă
PP

Alice este un recviem vesel după toate cele citite! Poemul pe care ni-l dai îl citim ușor și spun că este plăcut. Imaginile și acțiunile la care trimiți seamănă mult cu o invocație, cu un fel de blestem deghizat care ar trebui să confere putere obiectului și implicit poemului.
Cu stimă
PP

Io, ceapa nici c-o s-o citesc,
ba chiar mai mult, nici prazul,
nu vreau să îmi atrag necazul
să creadă șeful că-l \"plivesc\"!

Nu știți, nu de la mine-aflați,
ce soartă aveau, cei denunțați,
ar fi dorit ca insul să urască
cinstit, iubita rasă femeiască!

Dragii mei,
vinovat de ceea ce se produce aici este Ionuț Caragea. Fără scrisul său nu am fi putut vorbi!

Maria,
percepția ta literară critică a identificat nunumai frumusețea poeziei lui Ionuț Caragea ci și ceva care vorbește în articolul meu. Mulțumesc pentru ceea ce ai spus și pentru ceea ce nu ai spus, pentru că de multe ori scrisul nostru se prelungește într-un dialog virtual ce interlocutorul...Onorat de atitudinea ta!

Ionuț,
poezia ta - și cred că eu sunt tardiv în aprecieri, alții făcându-le anterior mie - este una a artistului serios, care nu este interesat de mode și care scrie poezie pentru că simte poezia! Am lecturat și am încercat să pătrund în poezia ta la fel de serios și de aplecat asupra cuvântului. Tu poți spune dacă m-am apropiat întrucâtva de poezia ta sau nu!

Doamna Reiter,
mulțumesc pentru așezarea copertei foto, încă nu știu cum să procedez pentru a trimite eu însumi imagini ilustrative. Mulțumesc pentru interesul acordat activității mele!

Adrian,
ți-a răspuns Ionuț Caragea, postând întreaga carte pe site, în pagina lui de autor

Tuturor numai bine
Cu stimă deosebită
PP