Plopeanu Petrache

Ioan,
creezi o atmosferă spăimoasă în care și timpul și umbra și viermii sunt cei care participă la interogație. Nu e un interogatoriu obșnit, este cel al ființei față de ea însăși! Este un poem cu îndemn la meditație, un poem care te îndeamnă în același timp să-l recitești pentru a te pătrunde de frică și de opusul ei, pentru a te convinge din nou că, încă nu am ajuns acolo. Felicitări și *

P.S. un typo în penultima strofă: \"ploa\"

Cu stimă
PP

Ai înțeles, tu bine, oare,
la cele spuse-ai luat aminte?
Te poate pune, pe picioare,
sau cu picioarele-nainte?

Măsuri și \"măsuri\"

Deși, sfânt nu-s, mie-mi vine,
să-ți spun, - lumea îmi dă ghes -:
- n-ai dat, cinstea pe rușine,
dar ai \"măsurat, cam des.

Cu stimă
PP

De spusele-ți, rămân perplex,
dar am și alte referințe:
cu partidul, face sex,
cu amanta, conferințe.

Erată
\"n-ai\"

Doar atât?

C-ai intrat, nu-i nici un bai,
de-altceva, mi-i mie frică:
altă măsură de na-i,
gura lumi-i foarte mică!

Esență din esență...

Epigrama-ți distilăm:
tu, esența ai extras;
și, acuma observăm:
doar Efim, a mai rămas!

Domnule Sibiceanu,
un poem cu drum de cer prin ontologia sa puternică! O melancolie la fel de puternică se naște din acest poem, care se apropie de spațiile mitice ale începuturilor, dar și ale sfârșiturilor. Există multiple trimiteri de o frumusețe aparte, pe care numai experiența unei vieți trăite în poezie le poate crea:
-\"Greu iartă cearcănul gresia pleoapei\" - parte și întreg deopotrivă de cuminți găsite împreună
-lumina care își potrivește ochiul
-dăruirea și uneltirea în același timp - poate spune cineva, imagini obișnuite, poate, dar unirea lor dă o neasemuită și interioară frumusețe ideii!
-La margini de ghicitori - ca la o margine de lume, când totul, fie ia ființă, fie s-a încheiat. E și aici o ghicitoare în ghicitoare!...
....
multe frumuseți în acest poem!
Felicitări domnule Sibiceanu

Cu stimă
PP

George,
nu este nevoie să spun ceea ce știi, anume că îmi place cum scrii (scuză-mă de rima involuntară!). Te rog postează mai des, chiar dacă după aceea ai tendința să ștergi și chiar ștergi. Mă intersează poezia ta și vreau să am cel puțin la câteva zile ceva altfel, de lecturat. Mulțumesc!

Cu stimă
PP

Chiar fizica, a demonstrat,
- nu te-ngriji, n-ai nicio vină -
de când, electrica, s-a inventat,
fără de nul, nu ai lumină!

Când se va trezi cel care doarme...
(H.G.Wells)
Eu dorm, tu dormi, el doarme,
după chip și-asemănare,
când poporul n-are arme,
somnu-i naște, ce nu are!

Emilian,
crescendo-ul poemului tău mi-a atras cuvântul și am desoperit o a doua parte de o superbă sonoritate și atât de sensibilă încăt m-am oprit și-am revenit:
1.Gândesc prima strofă ca pe un pretext;
2.A doua dă deja viață, a treia și a patra sunt splendide prin trăirile lor și prin viața transmisă și mie!!!
3.Încheierile, pentru că le percep în două registre, sunt pline de o înțelepciune amară;
4.POemul luat ca întreg mă atrage și pot vorbi cu mine însumi despr el. Dacă nu ar fi așa, nu aș putea scoate nici un cuvânt, așa, din complezență. Un poem foarte bun care trebuie evidențiat cu *
Felicitări

Cu stimă
PP

Domnule Enianu

Nu știu câți dintre cei de pe site au citit studiul,dar îndrăznesc să afirm că este unul de excepție. Analiza făcută de dumneavoastră este cu adevărat profesionistă: identificarea spuselor unor oameni politici, punerea lor în corespondență cu anumite fenomene ale zilelor noastre, percepția clară asupra interacțiunilor și interdependențelor lumii politice cu aceea economică, toate acestea m-au împiedicat să întrerup lectura până la sfârșit.
Felicitări și *

George,
poemul acesta trebuie evidențiat pentru că:
- este unitar, se întoarce în sine îmbogățit cu tot ceea ce a învățat în timpul periplului său prin sensuri, semnificații și imagini;
- cheia dublă a deschiderii poemului îți vine bine și aici ca și în celelalte poeme, ceea ce te caracterizează într-un mod specific și de neconfundat - cheia dublă deschide o ușă superificială de placaj, dar și una secretă din cel mai dur oțel: îmi place acest brânci pe care-l dai lectorului spre a nu lenevi;
- muzica, drept pretext al altor pretexte, care la rândul lor se transformă în sobrietăți profund umane; muzică-iluzie-vis-destrămare; ceva de genul: eram muzică și m-am visat iluzie, m-am trezit și n-am mai știut ce sunt vis sau destrămare;
- și sigur rămâi la acordurile tale; voce distinctă!

Cu stimă
PP

Dorin,
dacă aș spune doar un poem frumos, n-aș spune de fapt nimic! De aceea prefer să punctez aleatoriu:
- mă captivează epicul de la suprafața poemului, dar realizez că există un alt fel de epic în adâncimea lui;
- mă atrage substanța relatării poetice, care mă ține strâns de cuvânt așteptând să văd ce urmează, dar nu într-un sens banal, ci într-unul mistic;
- mă surprinde plăcut integritatea cuvântului \"dragoste\" în ciuda disjuncției sale spre pluralități umane;
- admir pe cel ce ține frâul pentru fermitate;
Pentru toate acestea și, ca întotdeauna, și pentru altele *

Cu stimă
PP

Leonard,
pentru că:
1.ai un poem unitar între formă și conținut;
2.unești cuvinte obișnuite dând naștere unor imagini ce pot fi vizualizate imediat;
3.ne dai o poveste de iarnă în care nu iarna este cauza și nici gheața;
4.simt dincolo de cuvinte o mare tulburare specifică unui om preocupat de altceva decât de azi;
5.ești atât de calm și poemul ne liniștește atât de elegant;
6.și pentru alte eventuale motive,
consider că poemul trebuie să fie evidențiat de mine

Cu stimă
PP

Un poem în care, vrând-nevrând, înveșmântăm trecerea în tăcerea fără de sfârșit a unei zile de duminică și căutăm sensurile în existența fizică a semnificațiilor: sub prag, poate că, este cel care trece, sub coaja de nuc se află, poate, cel ce vine!
Un poem pe care poți să-l rostești într-o liniște înaltă, în absența religiilor!
Cuvintele au și ele duminicile lor, înmormântările lor și trecerile lor. Dacă trec și prin suflete este un miracol săvârșit!
Un poem cu liniști și praguri transformate în prilejuri de autoreflecție.

Cu stimă
PP

Angela,

vă mulțumesc foarte mult pentru ceea ce știu că simțiți pentru poezia mea! Mulțumesc pentru cuvinte și gânduri!

Cu stimă,
PP

Stimate domnule Tudor Cristea,

adresa mea de mail este plopeanup@yahoo.com și o trimit cu multă apreciere pentru dumneavoastră și pentru aceia care găsesc ceva în universul meu uman și...poetic!

Cu stimă
PP

Teodor,

cred că aveam nevoie de cuvintele tuturor celor de aici, de mult timp nu am mai socializat, dar văd că prietenii nu se uită. Am o stare de lehamite față de tot, mai puțin față de cuvântul scris, pentru că am convingerea că aceștia sunt adevărații oamenii care încearcă să facă ceva pentru cultura românească, fiecare după puterile sale! Mulțumesc!

Cu stimă
PP

George, înțelegi bine mersul meu prin poezie, niciodată nu arunc ceva din ce am avut, dar uneori simt cum lumea este o imensă groapă de gunoi uman! Sigur nu mă lamentez, pentru că mai înainte mă enervez de sila asta în care înnotăm ca niște pești în smoală! Scriu și scriu și scriu, sunt sigur că Laurențiu m-ar face grafoman, dar asta este ceea ce mă echilibrează și mă bucură. Dacă scriu bine sau mai puțin bine, voi sunteți cei în drept să o spuneți! Mulțumesc
Cred că ai observat e-mail-ul trimis de mine, ieri!

Cu stimă
PP

Anni-Lorei,
mulțumesc pentru răbdarea și timpul acordate textelor mele...încerc să pătrund acolo unde nu am mai fost! Dacă îmi trimiți o adresă de corespondență, îți voi trimite o carte cu Bufonul cerșetorului, așa cum voi dărui tuturor celor care i-au acordat atenție! Pentru revista Spații Culturale, este suficient să intrați pe google și să introduceți Spații Culturale pentru că apare imediat site-ul revistei. Pentru revista fizică puteți să-mi spuneți dacă sunteți interesată și să vă trimit un exemplar, sau mai multe, atunci când apare. Mulțumesc!

Cu stimă
PP

Ioan,
Mulțumesc frumos pentru ceea ce ți-a plăcut și pentru cuvintele tale pe care le simt sincere! Mulțumesc!

Cu stimă
PP

Tudor Cristea

Mă interesează sincer părerea dumneavoastră și voi sublinia câteva aspecte:
-mulțumesc pentru sesizarea evoluției personale;
-criticul Petre Isachi nu este prefațatorul volumului și l-am întâlnit pentru prima oară, când a ieșit din tipar Bufonul..., pe care i l-am dăruit, așa cu \"cerneala neuscată\" cum era; dânsul a considerat necesar să realizeze o suficient de amplă analiză asupra acestuia
-desigur retorismul este unul asumat conștient și de autor și de personajele sale, ironia fiind una dintre arme;
-vă rog, dacă este posibil și considerați necesar să vă trimit unul dintre volume, să-mi comunicați pe mail adresa dumneavoastră. Aș dori, așa cum ați subliniat și dumneavoastră, să vedeți cartea în ansamblu și să-mi împărtășiți opiniile dumnevoastră chiar într-un articol în \"Spații Culturale\", de care vorbeam mai înainte.

Cu stimă
PP

Liviu,

mulțumesc mult! Spune-mi te rog o adresă (fizică) și ți-l trimit eu!

Cu stimă
PP