Poezie
azi nu trecem dincolo
1 min lectură·
Mediu
să traversăm
de acum orice zi este duminică
și între duminici nu sunt inimi
nici înmormântări nu sunt
și îți mai spun
la capătul celălalt nu ne vom mai întâlni
vom traversa bulevarde poduri veneția
după scufundare
vom merge ghemuiți de spaimă
și spaima va naște lumi paralele
în care omul-pământ își va fărâma sufletul
fiindcă nu vrea să mai știe de dumnezeu
de iisus de religii contra-fobice
împotriva oricărei spaime este și râsul tău
pe marginea prăpastiei
degetele prelungi întoarse spre capăt
pătrund dincolo și culeg rămășițele
semne mici ale unor colonii îndepărtate
pe fiecare înscrii un nume o dată
să își amintească cei răscoliți
unde s-au strâns vocile și prima viață
înțelegi? viața de aici nu este pentru azi
pentru nicio întâmplare în care căutăm
sensurile purtate cândva în palme
ascunse sub prag sau în scoarță de nuc
să traversăm încet
tăcerea mea e din coloane puternice
se înalță până la religiile tale ucise
și te adoarme să îți trăiești la nesfârșit
ultima duminică
033824
0
Un poem pe care poți să-l rostești într-o liniște înaltă, în absența religiilor!
Cuvintele au și ele duminicile lor, înmormântările lor și trecerile lor. Dacă trec și prin suflete este un miracol săvârșit!
Un poem cu liniști și praguri transformate în prilejuri de autoreflecție.
Cu stimă
PP