Poezie
Și totuși iarna și totuși primăvara și totuși
1 min lectură·
Mediu
Ropot de alb peste-o mare de negru,
inocent mângâiat de zăpadă, integru
e pământul ciudat picurat de candoare,
primăvara-i în prag, mereu însă ne doare
acea iarnă printre zile tăcute,
acel zumzet al banchizelor slute,
ce ne-nchide privirea într-un ochi pineal,
privitori peste timp noi privim ireal,
a zăpezii căldură picurată în stei
și al soarelui ger, strecurat doar în tei,
doar atunci când confuze în zile,
anotimpuri se-ntrec, se amestecă-n file,
calendare se storc de al clipelor fast,
peste tot, peste timp se păstrează un cast,
și integru pământ, anotimpuri concep,
azi un mâine și-un ieri totodată încep,
un amestec difuz peste fire se-ntinde,
o căldură în ger azi pe noi ne cuprinde,
din coconul ațos în al razelor stol,
anotimpuri se-ntorc în același atol.
Repetate trimestre învechite în nou
anotimpuri, se-amestecă-n al timpului ou.
024.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “Și totuși iarna și totuși primăvara și totuși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1776221/si-totusi-iarna-si-totusi-primavara-si-totusiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMMie îmi place oul timpului. Poezie reușită. Mi se pare puțin deranjantă repetiția confuz, confuză.
0
sfanta nascatoare de dumnezeu
miluieste-ne pre noi !