Poezie
Oraș cu parfum de țigan
din ciclul noile \"cântice țigănești\"
1 min lectură·
Mediu
Colorat, orașul se-ntinde, zi de zi realul ne cere-napoi înc-o vamă,
înc-un chip să ascundem în tinde, hoții din noi să-i privim fără teamă,
s-acceptăm dincolo de ei, pitorescul uman și trista trăire, om fără loc;
rătăcind timp în spații, din trecut în trecut, țiganii roiesc, după noroc.
Să văd albul din chipul lor brun, să simt ca un câine, hulitul parfum,
estetic dorința mă-ndeamnă să văd și să simt, aroma celor trăite în fum
de căruțe, de corturi deschise spre soare, puradeii plini, de candoare,
să fiu și s-accept chinul ce vine din viitor, culoarea, ce-atâta ne doare.
Străzile-n nopți și-n felinare, n-ascund othelian, fantasma îndepărtării,
de-acel al lor, de-a pururi regretat, ei n-au uitat, acasă-i gustul sării,
acasă-i locul unde cortul, inexistent, iar se ridică, acoperind tot cerul.
Orașu’ acesta-i singur cort și cer și indii și fierar, ce bate-ntr-una fierul.
013.126
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “Oraș cu parfum de țigan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1767391/oras-cu-parfum-de-tiganComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un titlu inedit din care pornește poezia, iar stările sunt trăiri de fapt rânduite în conformitate cu obiceiurile acestei etnii. discursul poetic este bine documentat păstrând, chiar milimetric,înșiruirea evenimentelor din viața acetor oameni \"fără loc\".m-am repetat dar am făcut-o intenționat vrând să evidențiez migala cu care s-a pornit la alcătuirea poemului, păstrând cu strictețe ceea ce le aparțin.ideea, documentarea, transpunerea și construcția merită toată aprecierea cititorului.deși stilul abordat este foarte pretențios s-a reușit totuși să împlinirea poemul.
grăitor;
\"estetic dorința mă-ndeamnă să văd și să simt, aroma celor trăite în fum
de căruțe, de corturi deschise spre soare, puradeii plini, de candoare,
să fiu și s-accept chinul ce vine din viitor, culoarea, ce-atâta ne doare.\"
și finalul la fel de frumos, surprinzător de frumos!
\"acasă-i gustul sării,
acasă-i locul unde cortul, inexistent, iar se ridică, acoperind tot cerul.
Orașu’ acesta-i singur cort și cer și indii și fierar, ce bate-ntr-una fierul.\"
revin, domnule plopeanu, să citesc o poezie adevărată
stimă și considerație,
teodor dume,