Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Oceanul creștin

îneacă-te și nu cerceta

1 min lectură·
Mediu
Albatroși s-au întors către roșii, stâncoșii grumaji ai fratelui mal,
lungmetraje de aripi voalează al cerului val, cloncănind aplauze-n stal,
un spectacol albastru contează, viu conturează alb, oceanului ochi
și o magică pleoapă, alcool sihastru e-o antică rugă în vechiul deochi.
Oceanul e magic, iar ora sihastră, pelagic se-ndeamnă apa spre astre,
singuratic oceanul își cântă pe unica-i strună, hidalgice castre,
insule verzi, ca și castrele vineți, licheni încălzind valuri adună,
conturul celebru al insulei crab, pensule pictând nisipul pustiu într-o dună.
Apa se-ndeamnă cu foșnete moi dimineața, cu foșnete seci, cu foșnete tari,
icarii planează confuz fără spor, un stor albicios se-ntinde pe pari,
axis mundi insula pare în soare, lumina ei verde, înaltă, înceată
se-ndeasă spre jungla confuză, în tina ce-și pierde a ceții hepatică ceată.
Nimic, nici o logică-n haos nicicând nu există, oceanul e haos,
dar totuși rezistă asaltului timp, oceanul e, mereu, pământului naos.
043.873
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
149
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Plopeanu Petrache. “Oceanul creștin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1761093/oceanul-crestin

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marius-nitovMNmarius nițov
Atât de bine e înfățișat \"Oceanul creștin\" în sihăstria naturii, trăirea la intensitatea mântuirii! Versuri mântuitoare: \"Nimic, nici o logică-n haos nicicând nu există, oceanul e haos,
dar totuși rezistă asaltului timp, oceanul e, mereu, pământului naos.\" Se poate scrie poezie creștină de profunzime și în aceste timpuri!
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
La fel oceanului si noi, dacii. Am inteles mesajul istoric si peren. E nevoie de noi, cei ce inca gindim istoria. Imi place indemnarea apei, cu fosnete. E profund romaneasca. Cu stima.
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Marius, oceanul e creștin prin însuși apariția vieții în acest mediu. Imaginează-ți o insulă, valurile oceanului care o bat de o veșnicie, oare nu este oceanul naosul altarului pământ? A sta în solitudine pe o astfel de insulă, sau a-ți imagina asta, echivalează cu a fi un preot care oficiază o liturghie, creștină, pentru că religia aceasta, față de altele, este una a veșniciei asumate liber de oricine crede și se mântuiește.
Mulțumesc pentru aprecierile ce mă onorează, la mulți ani în 2008
Cu prietenie
PP
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Liviu, întradevăr, noi dacii suntem naos oceanului sau apei primordiale sau apei mântuirii. Religia zalmoxiană, prin legăturile ei cu creștinismul ce i-a urmat este și ea un naos al acesteia, creștinismul fiind altarul zalmoxismului. Ar fi păcat dacă istoria noastră a românilor, nu ar fi naos pentru altceva, ce, deocamdată nu se arată...Dar trebuie să lucrăm la acest altceva, nimeni nu o să vină să ne salveze, doar să se dea drept Mesia, dar în aceste timpuri este sigur că va fi unul fals.
Cu prietenie, la mulți ani pentru anul 2008
0