Poezie
Migrații fastuoase
răzbunări duioase ale trecerii
1 min lectură·
Mediu
Nomazi prin veșnicii suntem, tătarii cruzi ai sorții,
ne numărăm în mii, îngenunchiați în fața morții,
pedeștri sau călăreți, -n același timp, -n același trup,
din mii de herghelii, doar patru cai viața ne-o rup.
Ne deplasăm din începuturi, picioru-n scară neclintit,
pășuni descoperim în stele, deși avem frâul smintit,
de-a buzna dăm în sacrilegii, luând o pradă preabogată,
și revenim în zona albă, în care ni-i steaua legată.
Călătorim spre asfințituri, până-n ajun de finis terre,
vrăjmași călcăm pe nemuriri, și-i ducem dincolo de ere,
un vălmășag de colb de suflet, ne scuturăm peste oblânc,
din venetici am devenit, statornic lut, tot mai adânc.
Rămânem, deci, cu timpu-n suflet, nemărginiți între hotare,
aceeași cruzi tătari ai sorții, plecați în spații viitoare
012143
0
Poezia scoate in fata natura noastra de simpli trecatori in goana buiestrului prin aceasta viata.
Este bine scrisa,echilibrata si de fiecare data in stilul care te caracterizeaza. Multi ar avea de invatat daca ar citi...din nefericire pentru ei, unii doar rasfoiesc ca ...nomazii campiile acestea abundand in mister si nu au rabdarea unui descalecat literar.
Cu prietenie, V de la Sofronie.