Poezie
carmen de toamnă
1 min lectură·
Mediu
e nevoie să spun că a venit toamna și încă nu am cântat?
carmen I
ce frumoasă poate fi nostalgia frunzelor
atunci când galbenul te sufocă tangent
când singurătatea te transformă în tobogan
și alergi granițele dincolo de cețurile palmelor incendiate cu degete
carmen II
ce melancolică poate fi apa ridicată-n sclipirile malului
atunci când aburul vântului evadat din amiezi
ne aduce aminte de bunele dimineți de altădată
ah dimineți tomnatice zăpezilor villoniene
carmen III
ce gângurit tardiv al zilei e seara veștedă de toamnă
atunci când inima își frânge onomatopeele maronii
cu infinita blândețe a orizontului înecat de arome
și cu tristeți bucuroase troc al timpului
e nevoie să spun că a trecut toamna și cântecul meu încă-i ecou?
033.118
0
cat despre starile urmatoare carmen I, II, III,mi-a placut mult:galbenul te sufoca tangent,palme incendiate cu degete,zapezi villoniene si de asemena ultimul vers in sincronizare bine construita.
dar ce repede ai scris! sau era in pregatire deja?
mcm