Poezie
păcala făgețelului (XV)
dragobetele sau în ultima zi din iarna viitoare
1 min lectură·
Mediu
la vedere
ceea ce tu știai
ea făcea posibil culesul
drag cu dragă
dragă cu drag pădurea nelocuită din afara trupului
lăstărea și lua urma proaspătă prin zăpada fierbinte
vremi din vremi coborau ziua în prag cocoșul cântatului
neînceput urca mângâiat de aproapele acela mereu dinlăuntru
acolo
în fereastra deschisă
cuibar invers cu oul zburat
prinsul în brațe aievea sărutul veneau
să te are să te rezidească dinspre margine
să te aline nezdrumicată în sămânța plină curată
ca pe o alergare pândită îndelung pe cărări dimineața
înaintea visului ochiul luminii cules în tipsii de lut prima oară
în prima zi
din primăvara trecută
în ultima zi din iarna viitoare
pentru ca totul să încapă și totul să crească liber
și împreună de jur împrejur ca aluatul în vatra aleasă
ca o îmbrățișare neterminată amânată numai dorită mereu
lângă fiecare mână de țărână uimită înfloreau caișii pe ulița vederii!..
024040
0
poetul resimte magia naturii si prin extensie magia umana.
autorul vede lumea sub un unghi retro,intimist,un fel al sau de\"où sont les neiges d\'antan?\" trecut prin \"aluatul în vatra laeasa/ca o îmbratisare neterminata...\"
poem si poet pe un drum interior ,în asteptarea unui trimf asupra timpului implacabil