Poezie

tourniquet paraphrase

(to)

2 min lectură·29 septembrie 2011

Mediu

aseară am mâncat petale cu pumnii le-am rupt

pe nerăsuflate

mâine am să-ți mângâi mâinile tale bolnave

apoi am să rătăcesc printre șinele goale

și-am să mă las îmbrățișat de valuri zgomotoase de oameni

pe străzile pline de pomi arși de floare

tourniquet

uite, vezi, n-ar trebui să-ți spun, dar

chestia asta mă face să mă gândesc la toate

mai ales la carnea aceea veștedă a bătrânilor și

la venele lor ce mereu dor sau plesnesc, nu,

nu pot să mă gândesc la îngeri, ci

doar la mâinile vineții și la groparii ce se îmbată

de fiecare dată

ce vrei, sunt prea dependent de carnea

ce-o cumpăram din piață-n hârtie și-n

pungi de plastic subțire în fiecare zi în care mă sunai să-mi spui

de nu știu ce pată ce ți-a apărut pe o pleoapă

în timp ce visai dragoni de hârtie și cretă albastră

umblându-ți băloși pe sub pielea crăpată

după o gură de apă

mâine poate-o să plouă

mai vin pe la tine

să încui poarta, să nu uit de câine

să-i dau drumul să fugă printre umbrele și umbre

și-apoi să mă prind cu frânghii de tine

să zburăm de sub cerul ăsta de piatră

niciunde

o să fie mâine vreodată

001.497

Petru Teodor. “tourniquet paraphrase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13990049/tourniquet-paraphrase

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.