Poezie
sub un clopot de sticlă
1 min lectură·
Mediu
amprente
copiii întind mâinile
cu scoarța crăpată și crengile-n vânt
înmlădie în umbră
frunze lumină
pe cer zburătoare
peste poduri de apă
în unghi
sub mugur plesnind
se-aude doar rodul
pârguind
căuș
strâng pietre fără de apă
și-o sete mărunt
în spuză vasul de lut
abia încleiat
se desface crăpând
iar cărbunii se-aprind
în cântecul prunc
022.821
0
se-aude doar rodul din floare
pârguindu-se-n vânt\" - foarte bună strofa asta, teodor...
Multe sensuri aici, unele scapă :). Concenrat, practic fiecare strofă poate constitui un text în sine, e un fel de acumulare, se adaugă mereu noi sensuri. un amestec de cer, pământ apă și... adânc. Cântecul din final e sugestiv.
aici:
\"cu scoarța crăpată și crengile rupte-n furtuni
copacul înmlădie în umbră muguri
cu frunza plăpândă\" - aș spune:
cu scoarța crăpată
copacul înmlădie muguri
cu frunza plăpândă - umbra și furtunile sunt cam... mult :). Plus că sunt prea multe m-uri. Mă rog, așa am citit eu.
numai bine,
alex