Poezie

patologic

[deviații]

1 min lectură·13 mai 2010

Mediu

mirosul de sânge

apă oxigenată și sânge

în timp ce ea îmi povestește

despre o zi obișnuită

copaci care înfrunzesc prea des

și ramuri ce se usucă goale

ca o închisoare

mirosul acesta de sânge

ce pătează totul

cearșafurile albe

și păturile

în care rămân impregnate trupurile

adânc

ce dispar ca și cum și-ar lua zborul

sau ar cădea rând pe rând

și eu care privesc pe deasupra lucrurilor

prea obosit ca să pătrund

o dedublare

ce se privește-n oglindă

jumătate-întreagă

jumătate-goală

nu-mi aduc aminte

de când a început să ningă

peste munții ce mă înconjoară

ce se tocesc sub vânt

ca banca de scânduri

pe care ne oprim seară de seară

să fumăm o țigară

dar știu că tu mă privești

cu nesaț ca și cum

eu aș fi începutul

sfârșitul

și mirosul de sânge tinde

alb

să dispară

să ningă, Doamne,

mai mult

023.088

Despre aceasta lucrare

Autor: Petru Teodor
Tip: Poezie
Cuvinte: 145
Citire: 1 min
Versuri: 37
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Petru Teodor. “patologic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13940602/patologic

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AG Alexandru Gheție✓13 mai 2010

îmi place discursul de aici, această confesiune, un fel de dialog/monolog... nu, nu se așteapă niciun răspuns, dar e acea nevoie a ființei de a se adresa cuiva. Din teamă, disperare, sau pur și simplu din plictiseală, din nimic... Se creionează o stare gravă, mirosul de sânge e aici o obsesie, el pătrunde, impregneză, tatuează până și adâncul, moartea... Probabil că imaginea zăpezii din final are rolul de a acoperi cu alb acest tablou roșu-moarte, ca la bacovia, într-un fel :)

alex

PT Petru Teodor✓14 mai 2010

o deviație patologică intuită în mare...
obsesia este cea care domină poezia...
într-un fel, ca la Bacovia, albul alienării, albul uitării...

mulțumesc de prezența dumneavoastră constantă!
spor și vers ușor!
pt.

p.s.: \"uimitoarea mea soție\" - stilul relaxat se potrivește ca o mănușă; de n-ar fi diminutivele..., iar duioșia ar fi rezumată doar prin gesturi, poate ar fi mai bine; poate nu. Oricum, stilul asta ar fi de aprofundat (de catre mine!).