Poezie
memento mori
[partea]
1 min lectură·
Mediu
părăsim iubirea prea des
am pierdut totul
dar nu îndeajuns
cum să te mai știe
cel uitat, rătăcit
când tu îl sfâșii din tine
cum o să refacem
pe cel nedesfăcut
când noi suntem rănile
prin care el sângeră
nu știm decât să dansăm
în fața focului
prin flăcări nu putem trece
doar El întinde mâna
și ne scutură tăciunii
amorțită este firea noastră
amorțită
tragem pe aceeași corabie
părinți, frați, surori
și vâsle ne sunt trupurile
când ne unim
cresc pânzele
dar umbra
crește în solzi
sub pietre durerea îmbibă pământul
și inima mea abia suflă
frica își strânge ghearele printre fulgi de cenușă
tristețea ei îmi unge frânghiile
mă mângâie cu aripi de fluturi
în voi
rădăcini prinse-n sâmburi
fărâmă zidurile
cu cântec
(nu te speria
fii Prometeu)
(fii îngerul meu
și sfarmă coaja scutului)
023.649
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “memento mori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13927212/memento-moriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PTmultumesc celui ce-și caută propriile răni.
de semn, de popas, de urări și de toate mulțumesc.
cu respect,
pt.
de semn, de popas, de urări și de toate mulțumesc.
cu respect,
pt.
0
numai bine,
alex