Poezie
nada
[punct]
2 min lectură·
Mediu
un om care se credea darnic a
întins o mână și a lăsat să
cadă o monedă
iar mâna cealaltă
oarbă
se credea țarină
pesemne
de s-a strâns ca în jurul unei semințe
multe semne se lasă
pătrunse de exemplu
moneda era de ceramică
iar fata cu părul murdar, pe alocuri
mici cârlionți
mânca valorile lumii acesteia cu
această monedă uitând de căușul
palmelor și
de apă, de văzduh și de alte minuni perimate
de asemeni
cum s-a scris in condică la rubrica diverse
nimeni nu s-a mirat
și nici n-a cutezat să nege
evidența fructului cu pulpa-nlăuntru și miezu' nafară
cumva poros, rumeguș
de trebuia să te speli zile la rând ca sa uiți de gustul lui
putred-amar
de pe buricul degetelor
pesemne
dacă luai aminte
copacul cu frunzele străbătând cerurile
de se mirau si bătrânii
cât o să mai crească
pesemne, ziceam
copacul acela s-a hrănit prin fata rădăcină
din lumea aceasta ce creștea fără (de) vină
ca o ciupercă plină de-otravă
încercând să supraviețuiască
propriei dezamăgiri, folosind-o drept armă
așa încât
dacă moneda era de ceramică
sau dacă el s-a hotărât s-o arunce
într-o palmă năroadă
deschisă oglindă nu cerului cu norii
ci cerului cu bolile, leprele și alte resturi cenușă
zău, nu interesează pe nimeni
și mai ales pe mine
care am scris atâtea cuvinte
pentru lipsa de sine
adică
stai un pic
fata era de la noi
sau doar un strigoi
c-atunci iubirea ei devine mai mult
un hurmuz
024028
0
mcm