Poezie
Bufnițele
1 min lectură·
Mediu
Sub pinii ce le-adăpostesc,
Stau bufnițele înșirate
Ca niște zeități ciudate
Cu ochi sfredelitori. Gândesc!
Și stau acolo nemișcate,
Până la ceasul melancolic,
Când, împingând soarele, oblic,
Coboară-ntunecata noapte.
O! ele pe cuminți i-nvață
Că trebuie să fugă-n viață
De tot ce-i zbucium și mișcare;
Dar, beat de-o umbră trecătoare,
Își poartă omul nenorocul
De-a vrea mereu să-și schimbe locul.
028.901
0

Cu aprecieri, Dana G.