Poezie
Radacinile bucuriei mele
1 min lectură·
Mediu
Pe arca,
perechea polara,
singulara
si esentiala,
in fiecare zi alearga pe punte,
ca sa-si hraneasca amintirea de pamant
din colivia aurita de sub frunte.
Barbatul isi ascute ca de obicei privirea
aruncand-o peste bord,
Si cere valurilor sa nu se daruiasca
vantului de nord.
…Moartea ii cere “Doar pentru o zi…!”
puterea de a le strapani…
Femeia, cocheta din fire
S-a-mbracat in ceata, de-atata plutire.
…Moartea ii cere “Pret de-o oglindire…!”
cerceii fara stralucire...
…
Pentru ca moartea n-a convins perechea sacra
barbat-femeie
de pe arca,
Am scris si poate voi mai scrie
Cu bucurie
Despre bucurie.
002.993
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petronela Untu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Petronela Untu. “Radacinile bucuriei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petronela-untu/poezie/66977/radacinile-bucuriei-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.