Poezie
poveste matinala
1 min lectură·
Mediu
O muza isteata
A dat viata
La o poveste
Tare sugubeata.
Ceasurile ar trebui reprogramate
ca sa arate patru jumatate.
“Acum e bine, poate sa inceapa! Sa inceapa!”,
cere Curcubeul pictand calde picaturi de apa.
“Cu ochii inca lipiti, Dimineata
danseaza singura pe strazi, alungand ceata.
Nu-i nimeni s-o vada, splendoare proaspat nascuta din soare,
cum da gratios din picioare.
Si-si zise: \"Azi e luni si-i sarbatoare
(parca-asa spune tata soare).
N-or sa se supere, deci, omuletii,
daca le mazgalesc nitel peretii.\"
Zis si facut. Luandu-si ajutoare
dintre visele hoinare
uitate de abia-plecata Noapte,
a transformat vorba in fapte,
Si-a desenat sageti subtiri, varuite
toate spre cer atintite,
pe ziduri, la rascruci, pe copaci...
Cand Vantul, curios, a-ntrebat: \"Ce faci?\"
Diminea]a i-a raspuns: \"Priveste si taci!
Epilog
Si oamenii, dragii de ei, surprinsi
de sensurile ascendente proaspat desenate,
privesc si-acum, la ceasurile sapte
spre cerul-pata-de-cerneala, inca neconvinsi,
dar bucurosi,
si, in mod cert, mai luminosi”.
p.s.
Povestea nu-i imaginara.
Priviti cu-atentie afara!
033770
0
Asta e una din chestiile pe care le spui atunci cand te joci de-a vati ascunselea si numeri ca sa vezi cine pune? Sau cum?
Viata e frumoasa, soarele sus pe cer, mai lipseste Ceausescu.